Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCÂRȚÂITOARE

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru SCÂRȚÂITOARE.

CÂRÂITOR

CÂRÂITÓR , - OÁRE , cârâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care cârâie . 2. S . f . Scârțâitoare cu care se alungă păsările . [ Pr . : - râ - i - ] - cârâi + suf . -

 

CRISTEI

CRISTÉI , cristei , s . m . Pasăre călătoare mai mare decât mierla , cu penajul brun - măsliniu - roșcat , care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare ( Crex

 

SCÂRȚÂIT

... scârțâi , zgomot sau sunet ascuțit , strident care se produce prin frecare , deplasare , apăsare etc . ; scârțâială , scârțâitură . V. scârțâi . SCÂRȚÂÍT^2 , - Ă , scârțâiți , - te , adj . ( Rar ) Scârțâitor

 

SCÂRȚÂITOR

SCÂRȚÂITÓR , - OÁRE , scârțâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care scârțâie , care produce un scârțâit ^1 ; care se aude strident , care produce o senzație auditivă neplăcută ; scârțâit ^2 . 2. S . f . Dispozitiv ( rudimentar ) de lemn prevăzut cu aripioare care , mișcate de vânt sau cu mâna , produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături . 3. S . f . Hârâitoare . 4. S . f . Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ , cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui ; troscoțel ( Polycnemum arvense ) . [ Pr . : - țâ - i - . - Var . : scârțiitór , - oare adj . ] - Scârțâi + suf . -

 

SCÂRȚIITOR

... SCÂRȚIITÓR , - OÁRE - OÁRE adj . v . scârțâitor

 

SCRÂȘNI

... de sus , făcând să se audă un zgomot caracteristic ( în momente de furie , de durere etc . ) . 2. P . gener . A produce un zgomot scârțâitor