Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂLBĂTICIT

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru SĂLBĂTICIT.

SĂLBĂTICIRE

... SĂLBĂTICÍRE , sălbăticiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) sălbătici . - V. sălbătici

 

PĂRĂGINIT

PĂRĂGINÍT , - Ă , părăginiți , - te , adj . În stare de paragină ; neîngrijit ( 1 ) , sălbăticit ; ( despre clădiri , construcții ) ruinat , dărăpănat , degradat . - V.

 

SĂLBĂTĂCI

... SĂLBĂTĂCÍ vb . IV v . sălbătici

 

SĂLBĂTĂCIT

SĂLBĂTĂCÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

SĂLBĂTICIE

SĂLBĂTICÍE , sălbăticii , s . f . 1. Stare în care se află animalele sălbatice ; p . ext . însușire a ceea ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima perioadă din istoria societății primitive , care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat . 6. Stare de înapoiere , lipsă de civilizație ;