Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUDĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 35 pentru RUDĂ.

NEMET

NEMÉT , nemeturi , s . n . ( Rar ; colectiv ) Totalitatea neamurilor cuiva ; rude . - Neam + suf . -

 

NOSTRU

NÓSTRU , NOÁSTRĂ , noștri , noastre , pron . pos . , adj . pos . ( De obicei precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " ) I. Pron . pos . 1. ( Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte , precum și numele acestora ) Are o casă ca a noastră . 2. ( Pop . ; mai ales la m . pl . ; indică soțul , soția , familia , rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei , înlocuind și numele acestora ) Când vin ai noștri acasă ? 3. ( Indică lucrurile personale , proprietatea , preocupările etc . vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el , înlocuind și numele acestora ) Mă întorc la ale noastre . II. Adj . pos . 1. Care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta , care este legat printr - o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta . Casa noastră . 2. Care este legat printr - o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte . Picioarele noastre . 3. Care este legat printr - o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte . Gazda noastră . Strămoșii noștri . 4. Care este spus , săvârșit de vorbitor și de ...

 

PATRIMONIU

PATRIMÓNIU , patrimonii , s . n . 1. ( Jur . ) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică , precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi , care aparțin unei persoane ( fizice sau juridice ) ; ( sens curent ) bun moștenit prin lege de la părinți ( sau de la rude ) ; avere părintească . 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului ; bun

 

PEȚI

PEȚÍ , pețesc , vb . IV . Tranz . A cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine , de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor

 

PEȚITOR

PEȚITÓR , - OÁRE , pețitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care , în numele unui bărbat , cere în căsătorie o fată , de obicei adresându - se părinților sau rudelor acesteia ; ( înv . și pop . ; la m . ) bărbat care cere ( pentru sine ) în căsătorie o fată . 2. S . f . Femeie ( de obicei mai în vârstă ) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria . - Peți + suf . -

 

PETRECERE

PETRÉCERE , petreceri , s . f . Acțiunea de a ( se ) petrece și rezultatul ei . 1. Ducere a vieții sau ocuparea timpului într - un anumit fel , într - un anumit loc , o anumită perioadă ; viețuire , trăire . 2. ( Mod , mijloc de ) folosire plăcută a timpului ; distracție , amuzament . 3. Reuniune , întâlnire între prieteni , rude etc . ( de obicei însoțită de masă mare , de muzică etc . ) , organizată cu prilejul unei sarbători sau sărbătoriri ori pentru distracție ; chef , petrecanie ( 3 ) . V.

 

PROȚAP

... PROȚÁP , proțapuri , s . n . 1. Prăjină groasă de lemn , bifurcată la un capăt , care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul ; rudă . 2. Prăjină cu vârful despicat , în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului , pe deasupra capetelor mulțimii . 3. Prăjină despicată la un capăt ...

 

RUBEDENIE

... RUBEDÉNIE , rubedenii , s . f . ( Pop . ) Rudă

 

RUDENIE

... RUDÉNIE , rudenii , ( 2 ) s . f . 1. Legătură directă sau colaterală între persoane care fac parte din aceeași familie ; înrudire . 2. Rudă

 

RUDIȚĂ

... RUDÍȚĂ , rudițe , s . f . ( Reg . ) Hulubă . - Rudă

 

SĂU

SĂU , SA , săi , sale , pron . pos . , adj . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " când este pronume , când stă , ca adjectiv , pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt ) 1. Pron . pos . ( Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește , precum și numele acestuia ) Costumul meu se aseamănă cu al său . 2. Adj . pos . Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr - o relație de proprietate . Cartea sa . 3. Pron . pos . ( La m . pl . ) Familia , rudele , prietenii etc . persoanei despre care se vorbește ; ( la m . sg . ) soțul persoanei despre care se vorbește . Au venit ai săi la mine . 4. Adj . pos . Care arată o dependență , o filiație , o înrudire etc . cu persoana despre care se vorbește . Sora sa . 5. Pron . pos . ( La f . pl . ) Treburile , preocupările , obiceiurile , spusele persoanei despre care se vorbește . Dintr - ale sale nu - l poate scoate nimeni . 6. Adj . pos . Care este spus , făcut , suportat etc . de cel despre care se vorbește . Durerea sa . [ Reg . și fam . , enclitic : - so , - su , -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>