Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELAȚIE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 184 pentru RELAȚIE.

NOMOGRAMĂ

NOMOGRÁMĂ , nomograme , s . f . ( Mat . ) Reprezentare grafică în plan , folosind linii sau puncte cotate , a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile , cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația

 

ORÂNDUIRE

ORÂNDUÍRE , orânduiri , s . f . Acțiunea de a orândui și rezultatul ei . 1. Așezare , grupare într - o anumită ordine , într - un anumit fel ; aranjare , repartizare , clasare . 2. Învestire . 3. ( Înv . și reg . ) Hotărâre , dispoziție , decizie , ordin . 4. ( Adesea cu determinările " socială " și " social - economică " ) Treaptă a dezvoltării istorice a societății , caracterizată printr - un nivel determinat al forțelor de producție , prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații ; formațiune socială , formațiune social - economică . V.

 

REFLEXIV

... care e identic cu subiectul verbului . Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv . 2. ( Despre oameni ) Predispus la reflecție ; meditativ , gânditor . 3. ( Mat . ; în sintagma ) Relație reflexivă = relație

 

REIFICARE

REIFICÁRE , reificări , s . f . Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete , iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora , asemenea unui lucru . [ Pr . : re -

 

RELAȚIONAL

... RELAȚIONÁL , - Ă , relaționali , - e , adj . De relație , care stabilește o relație

 

RELATIV

... anumite condiții , de un sistem de referință etc . ; evaluat , determinat cu aproximație ; condiționat , limitat , variabil . 3. Care privește relația dintre termeni considerați independenți de această relație

 

TRANZITIVITATE

TRANZITIVITÁTE s . f . 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive ( 1 ) . 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare , prin termenii intermediari , între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei

 

TRIGONOMETRIE

TRIGONOMETRÍE s . f . Ramură a matematicii care se ocupă cu studierea proprietăților funcțiilor trigonometrice , a relațiilor dintre aceste funcții și a relațiilor dintre laturile și unghiurile unui

 

TUTUI

TUTUÍ , tutuiesc , vb . IV . Tranz . și refl . recipr . A ( - și ) spune " tu " când stă ( ori stau ) de vorbă ( ca semn al relațiilor familiare ) ; a fi în relații familiare cu

 

ÎN

ÎN prep . 1. ( Indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune , unde se află ceva , spre care are loc o mișcare ) Intră în casă . 2. ( Indică timpul în care se petrece o acțiune ) În iunie se culeg cireșele . 3. ( Indică o cauză ) Din pricina . . . ; în urma . . . Pomul se clătina în vânt . Ochii - i ard în friguri . 4. ( Indică scopul ) Se duce în pețit . 5. ( Indică instrumentul , relația ) S - au înțeles în scris . 6. ( Indică o comparație ) În formă de . . . , ca . . . Fumul se ridică în spirală . 7. Conform cu , potrivit cu . . . Fiecare în legea lui . 8. ( Introduce un complement indirect ) Adâncit în gânduri . Casă transformată în

 

ÎNFRĂȚIT

ÎNFRĂȚÍT , - Ă , înfrățiți , - te , adj . 1. Legat de altul prin relații frățești . 2. ( Despre plante ) Care a dat lăstari din tulpina

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>