Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RAȚIUNE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 45 pentru RAȚIUNE.

INTELECT

... a gândi , de a cunoaște , de a avea o activitate rațională , de a opera cu noțiuni ; minte , gândire , rațiune

 

INTELECTUALISM

INTELECTUALÍSM s . n . 1. Concepție potrivit căreia intelectul ( rațiunea ) este capabil ( ă ) de a înțelege lumea . 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale . 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere , considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui . [ Pr . : - tu -

 

INTELIGIBIL

... INTELIGÍBIL , - Ă , inteligibili , - e , adj . 1. Care poate fi înțeles cu ajutorul gândirii logice ; clar , limpede . 2. ( Filoz . ) Care poate fi cunoscut numai de rațiune

 

INTUIȚIONISM

INTUIȚIONÍSM s . n . Curent filosofic care opune rațiunii intuiția , concepută ca o facultate analogă cu instinctul , cu simțul artistic sau cu revelația divină , considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor . [ Pr . : - tu - i - ți -

 

IRAȚIONAL

IRAȚIONÁL , - Ă , iraționali , - e , adj . 1. Care nu se conduce după gândirea logică , care nu e rațional , care este fără judecată , nerațional ; contrar rațiunii . 2. ( Mat . ; în sintagmele ) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr - un raport între două numere întregi . Ecuație ( sau expresie etc . ) irațională = ecuație ( sau expresie etc . ) care conține atât puterile întregi , cât și puterile fracționare ale elementelor ei . [ Pr . : - ți -

 

IRAȚIONALISM

IRAȚIONALÍSM s . n . Concepție filosofică care postulează primatul intuiției , al instinctului , al trăirii , al inconștientului sau al altor facultăți iraționale , asupra rațiunii . [ Pr . : - ți -

 

JUDECATĂ

... JUDECÁTĂ , judecăți , s . f . 1. Facultatea ( 1 ) de a gândi logic ; rațiune , inteligență , gândire . 2. Formă logică fundamentală exprimată printr - o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva . 3. Acțiunea de a judeca ...

 

LOGIC

... a formelor și a legilor generale ale raționării corecte . 2. Gândire justă , raționament corect , consecvent și temeinic . 3. Cerință firească , temei rațional , rațiune . II. 1. Adj . Potrivit cu regulile logicii ( I ) ; rațional , just , întemeiat , corect . 2. ( Fiz . , în sintagma ) 3. ( În sintagmele ) Diagramă ( sau schemă ) logică = reprezentare grafică ...

 

LOGOS

LÓGOS , logosuri , s . n . 1. Termen folosit în filozofia materialistă antică pentru a denumi ordinea cosmică , rațiunea cosmică sau destinul , o ipostază a divinității , cuvântul divin . 2. ( Ir . și fam . ) Cuvântare ,

 

MINTE

... MÍNTE , minți , s . f . 1. Facultatea de a gândi , de a judeca , de a înțelege ; rațiune

 

MISOLOG

MISOLÓG , - Ă , misologi , - ge , s . m . si f . ( Livr . ) Persoană care urăște rațiunea sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>