Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RAȚĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru RAȚĂ.
... RĂȚÚȘCĂ , rățuște , s . f . 1. Diminutiv al lui rață ; rățișoară , rățucă ; pui de rață , boboc . 2. Joc de copii constând din aruncarea unei pietricele în apă în așa fel încât aceasta să facă mai multe sărituri la suprafața apei ...
CUFUNDÁR , cufundari , s . m . Numele a două păsări palmipede , înotătoare : a ) pasăre mai mare decât rața , cu pene negre strălucitoare , cu puncte albe pe spate , cu ciocul ascuțit și cu aripile înguste ; cufundac ( Gavia arctica ) ; b ) pasăre de mărimea raței , cu penele castanii închise pe spate și albe pe burtă , cu un smoc de pene în formă de guleraș ; bodârlău , corcodel ( Podiceps cristatus ) . - Cufunda + suf . -
... LEȘÉSC , - EÁSCĂ , leșești , adj . , s . f . art . 1. Adj . ( Înv . ) Polonez . 2. Adj . ( În sintagma ) Rață leșească = rasă de rațe domestice , cu penele albe sau negre , cu carnea gustoasă . 3. S . f . art . Dans popular din Moldova ; melodie după care se ...
... RĂȚIȘOÁRĂ , rățișoare , s . f . 1. ( Zool . ) Rățușcă . 2. ( Entom . ) Gen de insecte coleoptere lungi , brune - cenușii , cu rostrul lățit , asemănător cu ciocul de rață , care atacă porumbul , sfecla , ovăzul etc . ( Tanymecus ) . 3. ( Bot . ; la pl . ) Plantă erbacee perenă , cu rizom și frunze lungi , cu tulpina scurtă , cu flori mari ...
... f . Pește răpitor de apă dulce , cu corpul lung , aproape cilindric , cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață
... BOBÓC , boboci , s . m . 1. Caliciul nedeschis al unei flori ; floare care începe să se deschidă . 2. Pui de gâscă sau de rață
CĂLIFÁR , călifari , s . m . 1. Numele a două specii de păsări migratoare acvatice , asemănătoare cu rațele și cu gâștele : una cu pene albe , negre sau ruginii ( Tadorna tadorna ) , cealaltă cu pene roșii - ruginii ( Tadorna ferruginea ) . 2. Specie de porumbel
GÂGÂÍ , pers . 3 g ? gâie , vb . IV. Intranz . ( Despre gâște sau rațe ) A scoate strigăte caracteristice speciei . - Formație onomatopeică . Cf . %ga [
GÂGÂÍRE , gâgâiri , s . f . Acțiunea de a gâgâi și rezultatul ei ; strigăt caracteristic scos de gâște ( și de rațe ) ; gâgâit , gâgâitură . - V.
GÂGÂÍT , gâgâituri , s . n . Faptul de a gâgâi ; strigăt caracteristic scos de gâște ( și de rațe ) ; gâgâitură , gâgâire . - V.
MĂCĂÍ , pers . 3 m ? căie , vb . IV. Intranz . ( Despre rațe ) A scoate strigătul caracteristic speciei ; a face mac - mac ; a măcăni . - Mac ^1 + suf . -