Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂZBUN

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru RĂZBUN.

RĂZBUNĂTOR

... RĂZBUNĂTÓR , - OÁRE , răzbunători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care se răzbună , care nu iartă răul ce i s - a făcut ; vindicativ . - Răzbuna

 

RĂZBUNA

... 3 ) A se face vreme bună , a se lumina , a se însenina . 2. Tranz . ( În expr . ) A răzbuna ( pe cineva ) de inimă sau ( refl . ) a i se răzbuna

 

RĂZBUNARE

... RĂZBUNÁRE , răzbunări , s . f . Acțiunea de a ( se ) răzbuna și rezultatul ei . - V. răzbuna

 

RĂZBUNAT

... te , adj . Căruia i s - a făcut dreptate , i s - a dat satisfacție ( răufăcătorul fiind pedepsit ) ; ( despre fapte ) pedepsit , plătit . - V. răzbuna

 

DESTOIA

... DESTOIÁ , destói , vb . I . Tranz . ( Reg . ) A - și ușura inima , a - și descărca necazul ; a se răzbuna

 

RĂCORIT

RĂCORÍT , - Ă , răcoriți , - te , adj . 1. ( Rar ) Răcoros . 2. ( Despre oameni ) Care și - a potolit setea ; căruia nu - i mai este cald . 3. Fig . Calmat , potolit ;

 

REVANȘARD

REVANȘÁRD , - Ă , revanșarzi , - de , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care încearcă să - și ia revanșa , care vrea să se răzbune ; ( om ) caracterizat prin dorința de răzbunare , răzbunător . 2. Adj . Care duce sau sprijină o politică de revanșă pentru o pierdere

 

VENDETĂ

VENDÉTĂ , vendete , s . f . Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie , un omor , divulgarea unui secret etc . , frecvent în Corsica și Sicilia , care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei , obligate să se răzbune cu orice preț ; p . ext . ură puternică , sete de răzbunare