Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂUTATE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru RĂUTATE.
... RĂUTĂCIÓS , - OÁSĂ , răutăcioși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) Plin de răutate
... ÎNRĂÍT , - Ă , înrăiți , - te , adj . Care a devenit rău , care s - a învechit în răutate
... ÎNRĂUTĂȚÍ , înrăutățesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( se ) face ( mai ) rău , a ( se ) agrava . [ Pr . : - ră - u - ] - În + răutate
... ACRÍME s . f . ( Rar ) 1. Acreală . 2. Fig . Răutate
... CÂINÍE s . f . Atitudine sau faptă plină de răutate
... s . n . 1. Putere ( magică ) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni , de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea ( cu răutate
... DIAVOLÉȘTE adv . 1. Drăcește . 2. Cu multă răutate
... HAINÍE , hainii , s . f . 1. Răutate
... MALÍȚIE , maliții , s . f . ( Livr . ) Înclinarea de a fi malițios ; răutate
... provoacă tulburări importante , leziuni grave etc . și uneori moartea ; venin . 2. Fig . Ceea ce provoacă un rău ( moral ) , un necaz , o supărare ; p . ext . amărăciune , răutate
... PERFÍD , - Ă , perfizi , - de , adj . ( Despre oameni ) Care , sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă , ascunde răutate