Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂUL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 279 pentru RĂUL.

REAȘEZA

REAȘEZÁ , reașéz , vb . I . Refl . și tranz . A ( se ) așeza din

 

REAȘEZARE

REAȘEZÁRE , reașezări , s . f . Acțiunea de a ( se ) reașeza și rezultatul ei . [ Pr . : re - a - ] - V.

 

REAȘEZAT

REAȘEZÁT , - Ă , reașezați , - te , adj . Care este așezat într - o nouă poziție . V.

 

RĂU

RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit ...

 

RĂUTATE

... RĂUTÁTE , răutăți , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Caracteristică a omului rău , înclinare spre a face rău altora . 2. ( Pop . ; mai ales la pl . ) Slăbiciune , păcat , defect . 3. ( Concr . ) Faptă rea . 4. Om rău . [ Pr . : - ră - u - ] - Rău

 

RĂUVOITOR

... RĂUVOITÓR , - OÁRE , răuvoitori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care vrea răul cuiva , care manifestă rea - voință , plin de rea - voință . - Rău

 

?STA

... a atârna de ceva . 4. A pluti la suprafața unui lichid . IV. 1. ( În expr . ) A - i sta cuiva bine ( sau rău ) = a ( nu ) i se potrivi cuiva ceva , a ( nu ) fi așa cum se cuvine , a - i veni bine ( sau ... rău ) . 2. ( Despre situații , treburi etc . ) A fi într - un anumit fel , a se prezenta , a merge ( bine sau rău ...

 

FACE

... 1. A proceda ; a acționa ; a se comporta . Fă cum știi . 2. A - i merge cuiva bine ( sau rău ) , a o duce bine ( sau rău ) . 3. ( În superstiții , determinat prin " a bine " , " a rău " , " a ploaie " etc . ) A prevesti , a cobi . Porcul face a ploaie . 4. ( Pop . ; în superstiții ) A ...

 

NEVINOVAT

... Ă , nevinovați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care nu este vinovat , care nu are nici o vină ; fără vină . 2. Care nu e atins de rău , care ignoră răul , care este incapabil de a comite un rău

 

RĂUFĂCĂTOR

... RĂUFĂCĂTÓR , - OÁRE , răufăcători , - oare , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care face sau aduce ( mult ) rău altora , care contravine legilor morale și sociale ; făcător de rele . - Rău

 

ÎNRĂI

... ÎNRĂÍ , înrăiesc , vb . IV . Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină ( mai ) rău , ( mai ) răutăcios . - În + rău

 

   Următoarele >>>