Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂMÂNT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 672 pentru PĂMÂNT.

TERESTRU

... TERÉSTRU , - Ă , tereștri , - stre , adj . Care aparține Pământului , privitor la Pământ , de ( pe ) Pământ

 

ÎNĂLȚIME

ÎNĂLȚÍME , înălțimi , s . f . 1. Distanță de la nivelul pământului ( sau de la un nivel orizontal ) până la un punct situat deasupra lui ; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe , măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată . 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului ; p . ext . ( la pl . ) cer . 3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet . 4. Fig . Stare de superioritate intelectuală , morală etc . 5. ( Înv . ; urmat de un pronume posesiv ) Termen de adresare către o persoană cu funcție importantă . [ Var . : ( reg . ) nălțíme s . f . ] - Înalt + suf . -

 

ÎNGROPA

... anumit ceremonial ) ; a înmormânta , a înhuma , a astruca . II. Tranz . și refl . 1. A ( se ) băga în pământ , a ( se ) acoperi cu pământ

 

AȘTERNE

... A scrie , a compune . 4. Refl . și tranz . A ( se ) întinde ( orizontal ) pe jos , a ( se ) culca la pământ . 5. Tranz . A trânti , a culca pe cineva la pământ

 

BORDEI

... BORDÉI , bordeie , s . n . 1. Încăpere săpată ( pe jumătate ) în pământ și acoperită cu pământ

 

CÂMP

... CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă ...

 

CIRCUMTERESTRU

CIRCUMTERÉSTRU , - Ă , circumtereștri , - stre , adj . Care se află în jurul Pământului , care înconjură

 

CLĂCAȘ

... CLĂCÁȘ , clăcași , s . m . 1. Țăran obligat să facă clacă ( 1 ) pe pământul stăpânului de pământ

 

COLON

... în metrica antică . COLÓN^1 , coloni , s . m . 1. ( În Imperiul Roman și în evul mediu în Europa ) Muncitor agricol care , inițial liber , muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari , mai târziu începe să fie legat de pământ

 

CULTIVATOR

CULTIVATÓR , - OÁRE , cultivatori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului , care seamănă și îngrijește plante de cultură . 2. S . n . Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului , la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare

 

FAȚĂ

... a unor animale ; chip , figură . 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale . Au căzut cu fața la pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>