Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRICEPERE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 40 pentru PRICEPERE.

INSTRUCȚIE

INSTRÚCȚIE s . f . 1. Ansamblu de cunoștințe , priceperi și deprinderi , predate cuiva sau căpătate de cineva , prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale ; învățătură ; învățământ ; instrucțiune ( 2 ) . 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. ( Jur . ) Activitate de cercetare a cauzelor

 

ISCUSINȚĂ

... ISCUSÍNȚĂ , iscusințe , s . f . Îndemânare , dibăcie , pricepere

 

ISCUSIT

... ISCUSÍT , - Ă , iscusiți , - te , adj . 1. Îndemânatic , dibaci , abil , ingenios , priceput ; învățat . 2. Făcut cu pricepere

 

ISTEȚIME

... ISTEȚÍME , istețimi , s . f . Agerime ( de minte ) , iscusință , pricepere

 

MARAFET

... 1. ( Pop . și fam . ; la pl . ) Fasoane , mofturi ; nazuri ; fițe . 2. ( Pop . și fam . ; mai ales la pl . ) Podoabă ( pretențioasă ) . 3. ( Înv . ) Meșteșug , dibăcie ; iscusință , pricepere

 

MEȘTEȘUG

... 1. Meserie ; p . gener . profesiune , ocupație , îndeletnicire ; meșteșugărie . 2. Ramură , disciplină ( a științei , a artei ) ; știință , artă , considerate ca discipline . 3. Pricepere , îndemânare , abilitate , talent . 4. Acțiune făcută ( în ascuns ) cu dibăcie , cu viclenie , în vederea atingerii unui scop ; procedeu , sistem ( ingenios , viclean ) . II. ( Înv . și pop ...

 

MEȘTEȘUGI

... MEȘTEȘUGÍ , meșteșugesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A efectua , a face un lucru ( cu talent , cu pricepere

 

MEȘTERIE

... MEȘTERÍE , meșterii , s . f . ( Înv . și reg . ) 1. Meserie ; p . gener . profesiune . 2. Măiestrie , pricepere

 

MIȘCA

... intranz . A ieși din pasivitate ; a acționa ; a se strădui . 4. Intranz . Fig . ( Fam . ) A dovedi ( oarecare ) pricepere , a ști să se descurce . 5. Tranz . Fig . A determina pe cineva să acționeze ; a îndemna , a însufleți ...

 

NEPRICEPERE

... NEPRICÉPERE , nepriceperi , s . f . 1. Lipsă de iscusință , de îndemânare , de destoinicie , de competență ; incapacitate . 2. Lipsă de înțelegere . - Ne - + pricepere

 

NEPRICEPUT

NEPRICEPÚT , - Ă , nepricepuți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care nu se pricepe să facă ceva , care este lipsit de iscusință , de îndemânare sau de competență într - o acțiune ; neîndemânatic , stângaci . 2. ( Adesea substantivat ) Care nu pricepe , nu înțelege sau înțelege greu ceva ; p . ext . lipsit de minte , de judecată ; prost , neștiutor . 3. Care nu poate fi priceput , care este deasupra priceperii omenești ; neînțeles ; enigmatic . - Ne - +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>