Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PERSONAL

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 111 pentru PERSONAL.

COMUNICARE

COMUNICÁRE , comunicări , s . f . Acțiunea de a comunica și rezultatul ei . 1. Înștiințare , știre , veste ; raport , relație , legătură . 2. Prezentare , într - un cerc de specialiști , a unei contribuții personale într - o problemă științifică . - V.

 

CONJUNCT

... prezentului indicativ pers . 1 sg . ( - s ) și pers . 3 sg . și pl . ( - i , - s ) al verbului " a fi " și formele neaccentuate ale pronumelui personal

 

CONJUNCTIV

... CONJUNCTÍV , - Ă , conjunctivi , - e , adj . 1. Care leagă , care unește . 2. ( Gram . ; în sintagma ) Modul conjunctiv { și substantivat , n . ) = mod personal

 

CONOTAȚIE

CONOTÁȚIE , conotații , s . f . ( Lingv . ) Sens suplimentar ( față de denotație ) al unui cuvânt adesea figurat , rezultat din experiența personală , din

 

CONOTATIV

CONOTATÍV , - Ă , conotativi , - e , adj . ( Despre sensul cuvintelor ) Suplimentar față de denotația cuvântului ; care este rezultat din experiența personală , din context ;

 

CONTROL

CONTRÓL , controale , s . n . 1. Analiză permanentă sau periodică a unei activități , a unei situații etc . pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire . 2. Instituție sau grup de persoane care supraveghează anumite activități . 3. ( La pl . ) Registru de evidență a personalului ( și animalelor ) unei unități

 

CUNOAȘTE

... de ceva . 3. Tranz . A ști , a afla cine este cineva , a identifica ceva ; a fi făcut ( personal ) cunoștință cu cineva . 4. Refl . A se băga de seamă , a se remarca , a se descoperi . 5. Tranz . A ...

 

DECANAT

DECANÁT , decanate , s . n . 1. Demnitatea de decan ; birourile unde lucrează decanul ( și personalul ajutător ) . 2. Organul de conducere al unei

 

DEZINTERESAT

... DEZINTERESÁT , - Ă , dezinterersați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu are în vedere interesul , folosul personal

 

DUALISM

DUALÍSM s . n . 1. Concepție , doctrină care consideră ca principiu al existenței două elemente diferite și ireductibile , materia și spiritul . 2. ( Impr . ) Dualitate . 3. Formă de conducere statală realizată , în 1867 , printr - o uniune personală între Austria și Ungaria . [ Pr . : du -

 

DUEL

... n . Luptă care se desfășoară ( după un anumit cod ) între două persoane înarmate , în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>