Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARTE EXTERIOARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentru PARTE EXTERIOARĂ.

EXTERIOR

EXTERIÓR , - OÁRĂ , exteriori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care este în afară de . . . , care este pe din afară , aflat dincolo de o limită ; extern . 2. S . n . Partea din afară a unui lucru ;

 

COAJĂ

... 4. Partea exterioară , mai tare , a unor alimente coapte , fripte , dospite etc . 5. Crusta unei răni care începe să se cicatrizeze . 6. Stratul exterior , tare și răcit , al globului pământesc . 7. Strat exterior

 

MEMBRU

... articulate ale trupului omului sau animalului , care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație ; mădular . 2. S . m . și f . Persoană care face parte dintr - o colectivitate ( organizată ) ; fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr - o grupare sau o organizație socială , politică etc . , considerată în raport cu acestea ; mădular . 3. S . m . Fiecare dintre cele două părți ale unei ...

 

SCOARȚĂ

... SCOÁRȚĂ , scoarțe , s . f . 1. Înveliș extern ( gros și tare ) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase ; coajă . 2. Învelișul exterior și solid al globului pământesc , cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în ...

 

FAȚADĂ

FAȚÁDĂ , fațade , s . f . Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri , ale unui monument ; spec . partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei

 

PARAMENT

... s . n . Partea exterioară finită a unei construcții , a unui element de construcție etc . ; material care căptușește ( cu scop ornamental ) această parte

 

CARENĂ

CARÉNĂ , carene , s . f . 1. Partea exterioară a corpului unei nave , care se găsește sub linia de plutire . 2. Proeminență prelungită a unor organe . Carena sternului la păsări . 3. ( Bot . ) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc

 

COT

CÓT , coate ( I 1 ) și ( I 2 , 3 , 4 ) coturi , s . n . , ( II ) coți , s . m . I. S . n . 1. ( Anat . ; la om ) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus , care unește brațul cu antebrațul . 2. Loc . porțiune unde un drum , o vale etc . își schimbă brusc direcția ; cotitură , întorsătură . 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc , folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite . 4. ( Reg . ) Colț , unghi , ungher . II. S . m . Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0 , 664 metri ( în Muntenia ) sau cu 0 , 637 metri ( în Moldova ) , care reprezenta distanța de la cot ( I 1 ) până la încheietura palmei ; p . ext . măsură considerată , subiectiv , mare sau mică , după

 

FORHEND

FÓRHEND , forhenduri , s . n . Lovitură executată cu partea exterioară a rachetei sau a paletei ( la

 

JANTĂ

JÁNTĂ , jante , s . f . Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul , de bicicletă etc . , construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui

 

LĂCRIMAR

LĂCRIMÁR , lăcrimare , s . n . ( Arh . ) Proeminență la cornișa unui acoperiș care împiedică prelingerea pe zidul construcției a apei de ploaie ; piesă de lemn ori de metal fixată în același scop pe partea exterioară de la cerceveaua ușilor și a ferestrelor . - Lăcrima + suf . -

 

   Următoarele >>>