Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂRINTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 50 pentru PĂRINTE.

PĂRINTESC

... PĂRINTÉSC , - EÁSCĂ , părintești , adj . 1. Care aparține părinților ( 1 ) sau părintelui ( 2 ) , privitor la părinți sau la părinte , ca de ( la ) părinți sau părinte ; p . ext . iubitor ( ca un părinte ) ; patern . 2. Care aparține , strămoșilor , privitor la strămoși ; strămoșesc . [ Var . : ( pop . ) părințésc , - eáscă adj . ] - Părinte

 

CUSCRU

CÚSCRU , cuscri , s . m . Tatăl unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt soț ; ( la pl . ) părinții unuia dintre soți în raport cu părinții celuilalt

 

BUNIC

BUNÍC , bunici , s . m . 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei ; bun ( VIII ) , bunel , bât . 2. ( La pl . ) Părinții părinților ; p . ext . strămoși . 3. ( Reg . ) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân . - Bun + suf . -

 

PĂRINȚEL

... PĂRINȚÉL , părinței , s . m . ( Fam . ) Diminutiv al lui părinte ( 5 ) . - Părinte

 

PĂRINȚIE

... PĂRINȚÍE , părinții , s . f . ( Rar ) Calitatea de tată , de părinte

 

PĂRINCIOR

... PĂRINCIÓR , părinciori , s . m . ( Pop . ) Diminutiv al lui părinte . - Părinte

 

PĂRINTEȘTE

... PĂRINTÉȘTE adv . Ca un părinte ( 2 ) ; p . ext . cu dragoste , cu căldură . - Părinte

 

PATRISTIC

PATRÍSTIC , - Ă , patristici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Doctrină teologică - filozofică prin care s - au pus bazele dogmaticii și cultului creștin , completând Biblia și studiind viața , opera și concepția părinților Bisericii ; patrologie ( 1 ) . 2. Adj . ( Rar ) Care se referă la părinții Bisericii ; care ține de patristică ( 1 ) , propriu

 

VITREG

VÍTREG , - Ă , vitregi , - ge , adj . 1. ( Despre copii sau părinți , determinând natura rudeniei lor reciproce ) Care nu este rudă de sânge , care a devenit rudă printr - o nouă căsătorie a unuia dintre părinți . 2. Fig . Dușman , ostil , vrăjmaș ; defavorabil ,

 

ÎNFIETOR

ÎNFIETÓR , - OÁRE , înfietori , - oare , s . m . și f . Persoană care , printr - un act juridic , devine părintele unui copil care nu a fost al lui ; adoptator . [ Pr . : - fi - e - ] - Înfia + suf . -

 

ADOPTIV

ADOPTÍV , - Ă , adoptivi , - e , adj . ( Despre copii ) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu ; ( despre părinții ) care au adoptat un

 

   Următoarele >>>