Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂCAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentru PĂCAT.

NEPRIHĂNIRE

... NEPRIHĂNÍRE s . f . Calitate a ceea ce este fără prihană , fără păcat , fără vină , pur ; curățenie , puritate ; spec . castitate . - Ne - + prihănire ( înv . " păcat

 

PĂCĂTOS

... 1. Care are multe păcate , care se face vinovat de călcarea unor norme ; p . ext . ticălos , rău , afurisit , nemernic . 2. Vrednic de milă ; nenorocit ; nevoiaș . - Păcat

 

PĂCĂTUI

... PĂCĂTUÍ , păcătuiesc , vb . IV . Intranz . A comite un păcat ( 1 ) ; a greși . - Păcat

 

PARADIS

PARADÍS , paradisuri , s . n . Grădina raiului în care , potrivit credințelor religioase , au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate ; rai ^1 ;

 

ȘUGUBINĂ

... ȘUGUBÍNĂ , șugubine , s . f . 1. ( Înv . ) Păcat

 

ABSOLUȚIUNE

ABSOLUȚIÚNE , absoluțiuni , s . f . 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată . 2. Iertare a păcatelor , dată de obicei de papă ^2 . [ Pr . : - ți -

 

BAPTISM

BAPTÍSM s . n . Doctrină și sectă creștină protestantă care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adulților creștini ce se căiesc de păcatul

 

CATARI

... Adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec . XI - XIV , înrudite cu bogomilismul , care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un păcat

 

DEZLEGAT

DEZLEGÁT , - Ă , dezlegați , - te , adj . 1. Care nu este legat , care a fost desfăcut din legături . 2. Care a fost absolvit de un blestem , de păcate etc . 3. ( Despre probleme )

 

DRĂCOAICĂ

DRĂCOÁICĂ , drăcoaice , s . f . 1. Ființă imaginară de sex feminin , considerată ( ca și dracul ) drept întruchipare a spiritului rău . 2. Fig . Femeie sau fată rea , plină de păcate , crudă ; ( în special ) fată sau femeie tânără , vioaie , isteață , ispititoare , care se ține de pozne ; diavoliță . - Drac + suf . -

 

DRAC

DRAC , draci , s . m . 1. Ființă imaginară , de sex masculin , întruchipare a spiritului rău ; diavol , demon , satana , necuratul , aghiuță . 2. Fig . Om plin de păcate , rău , crud ; om poznaș , isteț , vioi . 3. Compus : drac - de - mare = pește marin de culoare cenușie - roșiatică , cu corpul și capul comprimate lateral , a cărui primă aripioară dorsală este formată din țepi veninoși ( Trachinus

 

   Următoarele >>>