Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OSCILĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru OSCILĂ.
OSCILÁ , oscilez , vb . I . Intranz . 1. A se mișca alternativ în direcții opuse ; a se legăna , a se balansa , a pendula . 2. Fig . A manifesta nehotărâre , a fi instabil ; a sta în cumpănă ; a șovăi , a ezita ; a fluctua . 3. ( Despre un sistem fizic ) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative , simetrice în raport cu valoarea
OSCILÁȚIE , oscilații , s . f . 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa ; vibrație , pendulare , oscilare . 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic , însoțită de o transformare a energiei dintr - o formă în alta . 3. Fig . Nehotărâre , șovăială ;
... OSCILÁRE , oscilări , s . f . Acțiunea de a oscila și rezultatul ei ; balansare , clătinare , legănare , pendulare . V. oscila
... Fig . A fi nehotărât , a sta la îndoială , a ezita , a se codi . 3. Fig . A oscila
AMPLITÚDINE , amplitudini , s . f . Lungimea drumului între pozițiile extreme ale unui corp care
CÚMPĂNĂ , cumpene , s . f . 1. Dispozitiv format dintr - o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt , având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată , cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână . 2. Cântar format dintr - o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor . 3. Simbol al justiției , reprezentat printr - o balanță . 4. ( În sintagmele ) Cumpăna apelor sau cumpănă de ape = punct înalt de teren de unde apele își trag izvorul și de unde se separă , pornind la vale pe unul dintre cele două versante . Cumpăna nopții = miezul nopții . 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect ; nivelă cu bulă de aer . 6. Fig . Soartă ( rea ) ; primejdie , nenorocire ; încercare la care este supus
... FLUCTUÁ , pers . 3 fluctuează , vb . I. Intranz . A fi schimbător ; a oscila
NUTÁȚIE , nutații , s . f . 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului , determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a unor organe ale plantelor , constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei
OSCILÁNT , - Ă , oscilanți , - te , adj . Care
OSCILATÓRIU , - IE , oscilatorii , adj . Care oscilează , cu
... PENDÚL , pendule , s . n . 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil ; p . ext . dispozitiv sau piesă a ...