Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OFIȚER
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 51 pentru OFIȚER.
... OFIȚERÉSC , - EÁSCĂ , ofițerești , adj . Care aparține unui ofițer ( I 1 ) , privitor la ofițer , de ofițer , ca al ofițerilor . - Ofițer
... OFIȚERÉȘTE adv . Ca un ofițer ( I 1 ) , în felul ofițerilor . - Ofițer
... OFIȚEREÁSĂ , ofițerese , s . f . 1. ( Fam . ) Soție de ofițer ( I 1 ) . 2. Femeie care are gradul de ofițer ( I 1 ) . - Ofițer
... OFIȚERÍME s . f . ( Cu sens colectiv ) Corpul ofițeresc ; mulțime , număr mare de ofițeri ( I 1 ) ; totalitatea ofițerilor . - Ofițer
... ȘTAB ștaburi , ( 1 ) s . n . , ștabi , ( 2 , 3 ) s . m . 1. S . n . ( Înv . ) Stat - major . 2. S . m . ( Înv . ) Ofițer care făcea parte dintr - un ștab ( 1 ) ; p . ext . ofițer
... ADJUTÁNT , adjutanți , s . m . 1. Ofițer atașat unui comandant sau unui șef militar într - o unitate militară , îndeplinind atribuții similare unui secretar ; ofițer
... MAIÓR , maiori , s . m . Grad în ierarhia ofițerilor , superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent - colonel ; ofițer
... OFIȚERÁȘ , ofițerași , s . m . ( Depr . ) Diminutiv al lui ofițer . - Ofițer
... OFIȚERÓI , ofițeroi , s . m . ( Depr . ) Augmentativ al lui ofițer ( I 1 ) . - Ofițer
ÎNCARTIRUÍ , încartiruiesc , vb . IV . Tranz . A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr - o unitate militară într - o localitate ; a cartirui . - În +
... ÁGĂ , agi s . m . ( Înv . ) 1. Ofițer ( comandant ) din armata otomană . 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință , iar ulterior șefului agiei . 3. Persoană care avea titlul de ...