Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBOSELII

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 35 pentru OBOSELII.

LEȘINAT

... 1. Care se află în stare de leșin ( 1 ) , în nesimțire . 2. Extrem de slab ; lipsit de vlagă , extenuat ; moleșit ( de foame , de sete , de oboseală

 

LEHAMITE

... LEHÁMITE s . f . ( Pop . ) Oboseală

 

LIVID

... LIVÍD , - Ă , livizi , - de , adj . ( Despre fața omului ) Vânăt , învinețit ( de emoție , de frig , de oboseală

 

MIASTENIE

... MIASTENÍE , miastenii , s . f . Boală a mușchilor scheletului , caracterizată prin oboseală

 

MORAL

MORÁL , - Ă , morali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține moralei , conduitei admise și practicate într - o societate , care se referă la morală ; etic ; care este conform cu morala ; cinstit , bun ; moralicesc . 2. Care aparține psihicului , spiritului , intelectului , care se referă la psihic , spirit sau intelect ; spiritual , intelectual . II. S . n . 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale . 2. Stare afectivă , dispoziție sufletească temporară care privește puterea , dorința , fermitatea de a suporta pericolele , oboseala ,

 

NEOBOSEALĂ

... NEOBOSEÁLĂ s . f . ( Rar ) Hărnicie ( deosebită ) , zel ( susținut ) . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - + oboseală

 

NEOBOSIT

... NEOBOSÍT , - Ă , neobosiți , - te , adj . 1. Care nu simte oboseală , care nu obosește ( niciodată ) ; infatigabil ; p . ext . care este în continuă mișcare , în continuă activitate , foarte harnic , foarte activ . 2. ( Despre activități , eforturi etc . ) Care ...

 

NESOMN

... NESÓMN s . n . Lipsă de somn , insomnie ; p . ext . oboseală

 

NEURASTENIE

... NEURASTENÍE , neurastenii , s . f . Boală caracterizată prin tulburări funcționale ale scoarței cerebrale , care se manifestă prin dureri de cap , insomnie , oboseală

 

OBOSEALĂ

OBOSEÁLĂ , oboseli , s . f . Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens ; obosire ,

 

OBOSIRE

... OBOSÍRE , obosiri , s . f . ( Rar ) Faptul de a ( se ) obosi ; oboseală

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>