Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBLIGAȚIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 86 pentru OBLIGAȚIE.
... ÎNDATORÍRE , îndatoriri , s . f . 1. ( Înv . ) Obligație bănească . 2. Obligație
... GARANȚÍE , garanții , s . f . Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva ; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații ( materiale ) ; ( concr . ) ceea ce servește ...
... a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului . 2. Adj . ( Fin . ; în sintagma ) Obligație nominativă = obligație
ÎNVÂRTÍT^2 , - Ă învârtiți , - te , adj . , subst . 1. Adj . Înfășurat , răsucit . 2. S . m . Fig . ( Fam . ) Persoană care s - a eschivat ( prin favoritism , dare de mită etc . ) de la obligațiile militare ( în timp de război ) ; persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună , prin mijloace dubioase . 3. S . f . Numele unui dans popular cu învârtituri ; melodie după care se execută acest dans . 4. S . f . Prăjitură făcută dintr - o foaie subțire de aluat , umplută cu nuci , mere sau brânză . - V. învârti . ÎNVÂRTÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) învârti ; învârtire . - V.
ȘPERȚ , șperțuri , s . n . 1. ( De obicei construit cu verbe ca " a da " , " a lua " , " a primi " ) Sumă de bani sau daruri primite de cineva sau oferite , incorect și ilegal , cuiva , pentru a - i câștiga bunăvoința , în special pentru a - l determina să - și îndeplinească ( mai cu râvnă ) sau să - și încalce obligațiile de serviciu ; mită , mituială . 2.
ȘTAFÉTĂ , ștafete , s . f . 1. ( Înv . ) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente ; ștafetar . 2. Scrisoare , mesaj urgent dus de un curier special : p . ext . veste , știre . 3. Concurs sportiv la alergări , schi , înot etc . , care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare în patru părți egale , de către o echipă compusă din patru persoane , care străbat succesiv distanța repartizată , cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional , care trebuie dus la punctul
ABANDÓN , abandonuri , s . n . 1. Părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor , familiei etc . 2. Părăsire a unui bun sau renunțare la un drept . 3. Renunțare la continuarea participării într - o probă
... hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) plăti , a ( - si ) îndeplini o obligație
... ACT , acte , s . n . 1. Document eliberat , emis etc . de o autoritate prin care se arată un fapt , o obligație , identitatea cuiva etc . 2. Manifestare a activității umane ; acțiune , faptă , fapt . 3. Diviziune principală a unei opere dramatice , reprezentând o etapă ...
AMBUSCÁT , ambuscați , adj . , s . m . ( Franțuzism ) ( Soldat ) dispensat de obligațiile grele ale serviciului militar ; ( militar ) scutit prin diverse aranjamente de a lupta pe
ANGARÁ , angarale , s . f . 1. ( În evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii . 2. ( Mai ales la pl . ) Sarcină , greutate materială , necaz , belea . [ Var . : angăríe s .