Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OȚĂRÂT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru OȚĂRÂT.

OȚĂRÂRE

... OȚĂRÂRE , oțărâri , s . f . ( Pop . ) Faptul de a ( se ) oțărî ; oțăreală ( 1 ) . [ Var . : oțeríre s . f . ] - V. oțărî

 

OȚĂRÎ

OȚĂRÎ , oțărăsc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) 1. A se mânia , a se înfuria ; a se răsti la cineva . 2. A ...

 

OȚĂREALĂ

... Rar ) Supărare mare , mânie , furie ; oțărâre . 2. Grimasă , neplăcere , dezgust exprimat printr - o strâmbătură ( cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut ) . - Oțărî

 

OȚĂRI

... OȚĂRÍ vb . IV v . oțărî

 

OȚĂRIME

... OȚĂRÍME s . f . ( Înv . ) Supărare mare ; amărăciune . - Oțărî

 

OȚĂRIT

OȚĂRÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

OȚERÎ

... OȚERÎ vb . IV v . oțărî

 

OȚERI

... OȚERÍ vb . IV v . oțărî

 

OȚERIT

OȚERÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

STROPȘI

... în bătaie . 3. Refl . ( Pop . și fam . ) A se răsti la cineva ( încruntându - se ) ; a se burzului , a se oțărî