Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOMINATIVĂ

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru NOMINATIVĂ.

NOMINATIV

NOMINATÍV , - Ă , nominativi , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului . 2. Adj . ( Fin . ; în sintagma ) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele

 

APOZIȚIE

... APOZÍȚIE , apoziții , s . f . 1. ( Gram . ) Atribut care se află pe același plan cu cuvântul determinat ( de obicei în cazul nominativ

 

EU

... EU , ( I ) pron . pers . 1 sg . ( II ) euri , s . n . I. Pron . pers . 1 sg . 1. ( La nominativ , ține locul numelui persoanei care vorbește , cu funcțiune de subiect ) Eu merg . 2. ( La dativ , în formele mie , îmi , mi ) Poveștile isprăvilor lui încă nu ...

 

OBLIC

ÓBLIC , - Ă , oblici , - ce , adj . 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan ; pieziș , plecat , aplecat . 2. ( Lingv . ; în sintagma ) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ , iar în gramatica altor limbi , în mod curent , tuturor cazurilor , cu excepția nominativului și a