Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NOȚIUNE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 83 pentru NOȚIUNE.
... NOȚIONÁL , - Ă , noționali , - e , adj . Care exprimă o noțiune ( 1 ) , care se referă la o noțiune , de noțiune
CONTRARIETÁTE s . f . 1. Stare de surprindere neplăcută , provocată de o împotrivire , de o contrazicere . 2. Raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc , dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți . [ Pr . : - ri -
... A simți . Mi - a fost greu . 4. ( Impers . ; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală ) A urma ( să se facă ) , a trebui ( să se facă ) . Când a fost să plece . 5. ( De obicei ...
INTRODÚCERE , introduceri , s . f . Acțiunea de a ( se ) introduce și rezultatul ei . 1. Băgare , vârâre . 2. Capitol al unei lucrări sau parte de la începutul ei , în care se prezintă , în linii generale , intențiile acesteia , elementele sau noțiunile fundamentale necesare înțelegerii ei ; introducție . 3. Lucrare științifică în care se expun noțiunile generale , elementare sau pregătitoare ale unui domeniu de cunoștințe . - V.
SAU conj . 1. ( Cu funcție disjunctivă ) Ori , fie : a ) ( Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca opuse sau contradictorii ) Plânge sau râde ? ( Al doilea membru al disjuncției este o negație ) Sunt sau nu sunt ? b ) ( Leagă noțiuni sau propoziții care se exclud ca alternative ) Doriți cafea sau ceai ? 2. ( Cu funcție explicativă ) Adică , cu alte cuvinte . Adunarea , sau soborul întregii țări . 3. ( Cu funcție copulativă ) Precum , și . Nisipul se găsește pe fundul râurilor , lacurilor sau mărilor . 4. ( În propoziții interogative , cu funcție conclusivă , atenuată de o nuanță de îndoială ) Nu cumva ? oare ? poate ? De ce nu scrii ? Sau n - ai timp ? - Să + au ^
SUPRAORDINÁRE s . f . ( Log . ) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică . [ Pr . : - pra - or - ] - Supra - + ordinare (
SUPRAORDINÁT , - Ă , supraordinați , - te , adj . ( Log . ; despre noțiuni ) În sfera căreia sunt cuprinse alte noțiuni cu sfera mai mică . [ Pr . : - pra - or - ] - Supra - + ordinat (
ÎMBOGĂȚÍT , - Ă , îmbogățiți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care a acumulat bogății ; bogat . 2. ( Despre lucruri concrete sau noțiuni abstracte ) Care a devenit mai numeros , mai cuprinzător , mai complex ;
ÎMPLINÍT , - Ă , împliniți , - te , adj . 1. ( Despre noțiuni de timp ) Întreg , complet . 2. ( Despre oameni ) Bine făcut ,
ÎNTRÉG , - EÁGĂ , întregi , adj . 1. Tot , complet , din care nu s - a luat nimic . 2. Teafăr , sănătos , nevătămat . 3. ( Despre noțiuni temporale ) Deplin , complet . 4. ( Mat . ) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el
ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat , dar subînțeles . II. Adv . ( Servește la formarea superlativului ) Cu totul , cu desăvârșire ; exact , întocmai , perfect . Argumentare absolut