Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NESOCOTIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 29 pentru NESOCOTIT.

DESFIDE

... chema , a provoca pe cineva să dovedească un lucru , știut fiind că nu va reuși . 2. A înfrunta , a nesocoti

 

IMPIETA

IMPIETÁ , impietez , vb . I . Intranz . A interveni în treburile altuia , nesocotindu - i drepturile ; a leza . [ Pr . : - pi -

 

IMPRUDENT

IMPRUDÉNT , - Ă , imprudenți , - te , adj . ( Adesea adverbial și substantivat ) Care acționează fără prudență ; care demonstrează lipsă de prudență ;

 

NEBUN

NEBÚN , - Ă , nebuni , - e , adj . , subst . I. 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care suferă de o boală mintală ; alienat , dement . 2. Adj . , s . m . și f . ( Om ) lipsit de judecată dreaptă , de rațiune ; ( om ) nesocotit , necugetat , nechibzuit . 3. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) neastâmpărată , zvăpăiată , vioaie . 4. Adj . Care arată , trădează nebunie . II. Adj . 1. Care nu are limite , margini , măsură ; p . ext . enorm , extraordinar ; groaznic , cumplit . Un lux nebun . 2. ( Înv . și pop . ) Care nu este bun ; rău . III. S . m . 1. ( Rar ) Măscărici , bufon ( la curțile suveranilor sau ale nobililor ) . 2. Piesă la jocul de șah . - Ne - +

 

NEBUNEȘTE

NEBUNÉȘTE adv . 1. În mod necugetat , nesocotit ; orbește . 2. În mod excesiv ; foarte tare , foarte mult . - Nebun + suf . -

 

NEBUNESC

NEBUNÉSC , - EÁSCĂ , nebunești , adj . Care denotă lipsă de rațiune , de minte ; necugetat ,

 

NEBUNIE

NEBUNÍE , nebunii , s . f . 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale ; demență , alienație mintală . 2. Lipsă de judecată dreaptă , de minte , de cumpănire ; nechibzuință , nesocotință , prostie . 3. Faptă , vorbă etc . nesocotită , extravagantă , prostie ; faptă de om

 

NECHITIT

NECHITÍT , - Ă , nechitiți , - te , adj . ( Reg . ) Nesocotit , nechibzuit . - Ne - +

 

NECUGETAT

NECUGETÁT , - Ă , necugetați , - te , adj . Care nu este chibzuit , socotit ( în acțiunile sale ) ; nechibzuit ,

 

NESĂBUIRE

NESĂBUÍRE s . f . Lipsă de judecată , de chibzuință într - o împrejurare dată , nesocotință , nechibzuință , nesăbuință ; ( concr . ) faptă nesocotită ,

 

NESĂBUIT

NESĂBUÍT , - Ă , nesăbuiți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care este lipsit de judecată , de chibzuință în acțiuni ; nechibzuit ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>