Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NARCOTICĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru NARCOTICĂ.
... NARCÓTIC , - Ă , narcotici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Substanță , medicament ) care provoacă narcoza . 2. Adj . ( Rar ; despre stări fizice ) Provocat de un narcotic
AFIÓN s . n . 1. Suc cu proprietăți narcotice , extras de obicei din macul de grădină . 2. Plantă din care se extrage acest suc . [ Pr . : - fi -
... CLOROFÓRM s . n . Compus organic al clorului , lichid incolor , volatil , cu miros caracteristic , întrebuințat în medicină ca narcotic
EUFORÍE , euforii , s . f . Stare care se manifestă printr - o senzație de bună dispoziție exagerată , de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice ; p . ext . beatitudine . [ Pr . : e -
HAȘÍȘ s . n . Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică ( Cannabis indica ) , folosită ca excitant psihic , care , consumată sistematic , dă toxicomanii
LAUDÁNUM s . n . Substanță narcotică extrasă din opiu , folosită ca medicament . [ Pr . : la -
... MORFÍNĂ s . f . Substanță alcaloidă extrasă din opiu , întrebuințată drept calmant , narcotic
NARCOMÁN , - Ă , narcomani , - e , s . m . și f . Persoană care folosește în mod obișnuit
NARCOMANÍE , narcomanii , s . f . ( Med . ) Obișnuință morbidă de a lua
... NARCOTIZÁ , narcotizez , vb . I . Tranz . A administra cuiva un narcotic
NARCOTIZATÓR , narcotizatori , s . m . ( Rar ) Persoană care administrează pacientului narcoticul înaintea intervenției chirurgicale . - Narcotiza + suf . -