Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂRGINI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 77 pentru MĂRGINI.
CALÓTĂ , calote , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan . 2. Boltă a cărei suprafață interioară are , în secțiune , forma unui semicerc . 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă ; p . ext . piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică . 4. Partea de deasupra a unei pălării , care acoperă capul și este mărginită de boruri . 5. ( În sintagma ) Calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene . 6. ( În sintagma ) Calotă glaciară = masă de gheață care acoperă porțiuni mari în regiunile polare sau părțile superioare ale munților
... cu cercuri un vas de doage , o roată de car etc . ; a freta . 2. Tranz . Fig . A limita , a mărgini
CERDÁC , cerdace , s . n . 1. Mic pridvor , uneori închis cu geamlâc , situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei clădiri ; galerie deschisă , mărginită de stâlpi ( la vechile case boierești sau la mănăstiri ) ; verandă , pridvor . 2. ( Înv . ) Clădire izolată , cu o singură încăpere , așezată pe o ridicătură de pământ sau pe stâlpi înalți , care permite o vedere generală asupra împrejurimilor . 3. Acoperiș făcut deasupra unei fântâni sau a unei cruci . [ Var . : ceardák s .
CILÍNDRU , cilindri , ( 1 , 2 , 3 , 4 ) s . m . cilindre , ( 5 ) s . n . 1. S . m . Suprafață obținută prin deplasarea unei drepte paralele cu ea însăși , astfel încât să se sprijine mereu pe o curbă închisă și fixă . 2. S . m . Corp geometric mărginit de un cilindru ( 1 ) și de două plane paralele . 3. S . m . Piesă cilindrică componentă a unor mașini , care se poate roti în jurul propriei sale axe ; organ de mașină tubular în interiorul caruia se deplasează un piston ( la motoare cu ardere internă , la mașini cu abur , la compresoare etc . ) . 4. S . m . ( În sintagma ) Cilindru central = partea centrală a rădăcinilor și tulpinilor plantelor vasculare . 5. ( Înv . )
CIRCUMVOLÚȚIE , circumvoluții , s . f . 1. Fiecare dintre cutele ( alungite și sinuoase ) de pe suprafața exterioară a creierului , mărginite de șanțuri 2. ( Rar ) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central . [ Var . : circumvoluțiúne s .
CÓBRĂ , cobre , s . f . Șarpe veninos care trăiește în Africa și în sudul Asiei , caracterizat printr - un gât foarte lățit , cu pete negre mărginite cu alb , semănând cu niște ochelari ; șarpe - cu - ochelari ( Naja
CONTINÉNT^2 , - Ă , continenți , - te , adj . ( Rar ) Care trăiește în continență ; abstinent , cast . CONTINÉNT^1 , continente , s . n . Diviziune geografică alcătuită dintr - o întindere mare de uscat , mărginită , total sau parțial , de mări și de oceane , cuprinzând și unele insule sau arhipelaguri
CONTÚR , contururi , s . n . Linie închisă care mărginește o parte dintr - o suprafață , p . ext . un corp , un
CUBATÚRĂ s . f . 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat . 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe
... DELIMITÁ , delimitez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) stabili , a ( se ) fixa limitele unui lucru ; a ( se ) mărgini
DIÉDRU , diedre , s . n . Figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție ; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste