Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNCARE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 229 pentru MÂNCARE.

LINGAV

... LÍNGAV , - Ă , lingavi , - e , adj . ( Pop . ) 1. Mofturos la mâncare ; care abia se atinge de mâncare

 

LINGE

... ceva ; a șterge sau a netezi cu limba ceva . 2. A atinge cu limba ( în mod repetat ) ceva de mâncare

 

MÂNCĂRICĂ

... MÂNCĂRÍCĂ , mâncărele , s . f . 1. ( Fam . ) Diminutiv al lui mâncare ( 3 ) . 2. ( Reg . ) Tocană . - Mâncare

 

NESĂȚIOS

... care caută să obțină , să acapareze tot mai mult ; lacom , avid , nesătul ( 2 ) . 2. Care nu se simte niciodată sătul ; care nu are saț la mâncare

 

OSPĂTA

... OSPĂTÁ , ospătez , vb . I . Tranz . A primi ( pe cineva ) în casă ca oaspete , oferindu - i mâncare și băutură ; a da de mâncare

 

SARAMURĂ

... la conservarea unor alimente ) , în agricultură , în industria tăbăcăriei etc . 2. Zeamă sărată , uneori condimentată cu oțet , usturoi etc . , cu care se servesc unele mâncăruri ; mâncare

 

TOCANĂ

... TOCÁNĂ , tocane , s . f . Mâncare cu sos făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă ( și cu adaos de cartofi ) ; mâncare

 

TRATAȚIE

... TRATÁȚIE , tratații , s . f . 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare

 

ÎMBUCĂTURĂ

... ÎMBUCĂTÚRĂ , îmbucături , s . f . 1. Cantitate dintr - un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură ; înghițitură , dumicat ; p . ext . mâncare ; bucătură . 2. Loc de asamblare a două țevi , două burlane etc . , a unui știft care intră în locașul său etc . - Îmbuca ...

 

ÎMBUCA

... ÎMBUCÁ , îmbúc , vb . I . 1. Tranz . A vârî în gură ceva de mâncare ; a mânca ( în pripă , ce se nimerește ) ; a înghiți ceva dintr - o dată . 2. Refl . ( Despre piese ) A intra ...

 

ÎMBUIBAT

... ÎMBUIBÁT , - Ă , îmbuibați , - te , adj . Ghiftuit de mâncare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>