Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUTAȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru MUTAȚIE.

HETEROZIGOT

... HETEROZIGÓT , - Ă , heterozigoți , - te , adj . , s . m . ( Biol . ) ( Organism diploid ) cu două gene diferite , una normală și una transformată prin mutație

 

MONOGENOPATIE

... MONOGENOPATÍE , monogenopatii , s . f . ( Med . ) Denumire generică pentru afecțiuni condiționate de o singură mutație

 

MUTAȚIONISM

MUTAȚIONÍSM s . n . Teorie biologică potrivit căreia speciile noi sunt produsul mutațiilor ( 2 ) , fără intervenția selecției . [ Pr . : - ți -

 

MUTAGEN

... MUTAGÉN , - Ă , mutageni , - e , adj . , s . m . ( Biol . ) ( Agent ) care produce o mutație

 

MUTANT

... MUTÁNT , mutanți , s . m . ( Biol . ) Individ care provine dintr - o mutație

 

MUTATIV

... MUTATÍV , - Ă , mutativi , - e , adj . ( Rar ) Cu caracter de mutație

 

NEODARWINISM

NEODARWINÍSM s . n . Teorie de tradiție darwinistă după care evoluția este un proces gradat , care are loc în condițiile mutațiilor genetice și ale selecției naturale . [ Pr . : ne -

 

STAT

STAT ^3 , staturi , s . n . 1. Faptul de a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri , care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate ; sediul , localul acestui organ de conducere . STAT ^2 , state , s . n . 1. Listă , tabel . 2. ( În sintagma ) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă , socială etc . [ Var . : ștat s .

 

TRANZIENȚĂ

TRANZIÉNȚĂ s . f . 1. ( Livr . ) Caracterul a ceea ce este trecător , tranzient ( 2 ) ; efemeritate . 2. ( Fil . ) Devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite . [ Pr . : - zi - en - - Scris și : transiență ] - După engl .