Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MORALĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 231 pentru MORALĂ.

MORAL

MORÁL , - Ă , morali , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține moralei , conduitei admise și practicate într - o societate , care se referă la morală ; etic ; care este conform cu morala ; cinstit , bun ; moralicesc . 2. Care aparține psihicului , spiritului , intelectului , care se referă la psihic , spirit sau intelect ; spiritual , intelectual . II. S . n . 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale . 2. Stare afectivă , dispoziție sufletească temporară care privește puterea , dorința , fermitatea de a suporta pericolele , oboseala ,

 

ETIC

... lor în viața socială ; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ; morală . 2. Adj . Privitor la etică ( 1 ) , de etică , bazat pe etică , conform cu etica ; moral

 

MORALIZATOR

MORALIZATÓR , - OÁRE , moralizatori , - oare , adj . Care contribuie la crearea unei atmosfere morale , la răspândirea moralei , care dă învățături morale , care moralizează pe cineva ;

 

PROFUND

PROFÚND , - Ă , profunzi , - de , adj . 1. ( Despre oameni ) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere , de înțelegere ; care analizează temeinic lucrurile ; pătrunzător , perspicace ; ( despre înțelegerea , despre gândurile , judecățile , creațiile etc . omului ) care dovedește profunzime , seriozitate , inteligență . 2. ( Despre însușiri morale , despre stări fiziologice sau psihice etc . ) Puternic , intens , mare . 3. ( Despre ochi , privire ) Care exprimă , care sugerează însușiri morale deosebite , profunzime , sentimente adânci . 4. ( Despre voce , sunete etc . ) Cu ton jos ; grav , adânc . 5. ( Despre procese fizice , sociale , morale etc . ) Fundamental , esențial , radical . 6. ( Despre ape , cavități , săpături , obiecte concave etc . ) Al cărui fund este situat la o distanță ( foarte ) mare față de marginea de sus , de suprafață ;

 

RĂU

... tare ; foarte . VI. S . n . 1. Ceea ce aduce nemulțumire ; neplăcere ; pricină de nefericire ; neajuns . 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral

 

ALTRUISM

ALTRUÍSM s . n . Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora ; doctrină morală care preconizează o asemenea

 

AMORALISM

AMORALÍSM s . n . Concepție care preconizează o atitudine indiferentă față de morală ; faptul de a nu recunoaște valabilitatea nici unei

 

BINE

BÍNE adv . , s . n . sg . I. Adv . 1. În mod prielnic , în mod favorabil , avantajos , util . 2. În concordanță cu regulile eticii sociale , în mod cuviincios , cum se cere , cuminte . Să te porți bine cu oricine . 3. Deplin , în întregime , complet . E cherchelit bine . II. S . n . sg . 1. Ceea ce este util , favorabil , prielnic , ceea ce aduce un folos cuiva . 2. Ceea ce corespunde cu morala , ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic . 3. ( Fil . ; art . ) Obiectul moralei ca știință . 4. ( Adjectival ; despre oameni ) Armonios dezvoltat , plăcut la

 

IMORAL

... IMORÁL , - Ă , imorali , - e , adj . Care este contrar moralei , care calcă principiile ei , care nu are nici un principiu moral

 

IMORALISM

IMORALÍSM s . n . Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr - o epocă dată , negând prin aceasta morala

 

   Următoarele >>>