Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MESERIAȘ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 47 pentru MESERIAȘ.

MEȘTEȘUGAR

... MEȘTEȘUGÁR , meșteșugari , s . m . Persoană calificată într - un meșteșug ( I 1 ) ; persoană care are ( și practică ) un meșteșug ; meseriaș

 

MEȘTER

... MÉȘTER , - Ă , meșteri , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care are și practică o meserie ; ( în special ) meseriaș cu calificare superioară , care are , de obicei , sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă ...

 

MINDIRIGIU

... MINDIRIGÍU , mindirigii , s . m . ( Înv . și reg . ) Meseriaș

 

ORTOPED

... ORTOPÉD , - Ă , ortopezi , - de , s . m . și f . 1. Medic specialist în ortopedie ; ortopedist ( 1 ) . 2. Meseriaș

 

PARCHETAR

... PARCHETÁR , parchetari , s . m . Meseriaș

 

PEȘTIMAN

PEȘTIMÁN , peștimane , s . n . 1. ( Înv . și pop . ) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor , care se înfășoară , în unele locuri la țară , ca o fustă în jurul trupului ; p . ext . șorț de protecție purtat de meseriași . 2. ( Reg . ) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă . [ Var . : ( reg . ) peștemán s .

 

PIELAR

... PIELÁR , pielari , s . m . Meseriaș

 

POTCOVAR

... POTCOVÁR , potcovari , s . m . Meseriaș

 

PUTINAR

... PUTINÁR , putinari , s . m . ( Rar ) Meseriaș

 

RĂU

RĂU , REA , răi , rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit . 3. Neconform cu regulile moralei ; în dezacord cu opinia publică . 4. ( Despre viață , trai etc . ) Neliniștit , apăsător , chinuit . 5. ( Despre vești ) Care anunță un necaz , o supărare ; neplăcut . II. Adj . Care nu are calitățile proprii destinației , menirii , rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4. ( Despre băuturi ) Neplăcut la gust , prost pregătit . 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>