Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MANIVELĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru MANIVELĂ.

ARISTON

... ARISTÓN , aristoane , s . n . Aparat muzical care , acționat cu o manivelă

 

FLAȘNETĂ

FLAȘNÉTĂ , flașnete , s . f . Mică orgă mecanică portativă , acționată prin învârtirea unei manivele ; caterincă ,

 

MANȘĂ

... de motociclism etc . ) V. repriză . MÁNȘĂ^1 , manșe , s . f . Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion ; p . gener . mâner , manivelă

 

MENGHINĂ

... menghine , s . f . Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate , alcătuit din două fălci și dintr - un șurub cu manivelă

 

MULINETĂ

... MULINÉTĂ , mulinete , s . f . 1. Dispozitiv folosit în pescuitul sportiv cu lansetă , fixat pe vergile de pescuit și constituit dintr - o bobină cu manivelă , care servește la înfășurarea firului , și dintr - un mecanism de frânare . 2. Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare . 3. Elice mică montată în ...

 

ORCHESTRIONET

... ORCHESTRIONÉT , orchestrionete , s . n . Instrument muzical cu manivelă

 

RULETĂ

RULÉTĂ , rulete , s . f . 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor și distanțelor , format dintr - o panglică lungă de pânză sau de oțel împărțită în centimetri și care se strânge , prin rulare , într - o casetă cilindrică prin acționarea unei manivele . 2. Instalație folosită la unele jocuri de noroc , formată dintr - un disc împărțit în compartimente numerotate și dintr - o bilă care se învârtește o dată cu discul , indicând , la oprire , numărul câștigător ; p . ext . denumire dată jocului care se practică la această instalație . 3. Instrument format dintr - o rotiță de metal cu margine dințată , care se folosește la desenarea tiparelor de stofă , la tăierea aluatului

 

VÂRTEJ

VÂRTÉJ , vârtejuri , s . n . I. 1. Porțiune din masa unui fluid în care acesta , datorită unui obstacol ivit în cale , are o mișcare de rotație ; turbion , bulboană . vâltoare , vârticuș . 2. Vânt puternic , vijelios , care se învârtește cu viteză pe loc , ridicând în aer obiecte ușoare ( praf , hârtii , frunze uscate etc . ) 3. Mișcare ( amețitoare ) în cerc . 4. Loc în creștetul capului omului sau pe pielea animalelor de unde părul pornește în toate direcțiile . II. Nume dat unor unelte care , atunci când funcționează , descriu o mișcare circulară : a ) fus pe care se desfășoară o funie sau un lanț la capătul cărora se află o găleată , și care se învârtește cu ajutorul unei manivele , folosit pentru a scoate apă din puț , pământ din gropi etc . ; b ) ( reg . ) unealtă cu care se poate ridica osia carului pentru a se repara roata ; c ) încuietoare la ușă sau la poartă , compusă dintr - o bucată de lemn care se învârtește în jurul unui cui ; d ) unealtă din lemn folosită pentru presat ( la teascul de stors struguri ) sau pentru strâns ( la masa dulgherului ) ; e ) unealtă de dogărie care servește la strângerea doagelor la butoaie , ciubere

 

VIELĂ

... VIÉLĂ , viele , s . f . Vechi instrument muzical cu coarde , folosit de trubaduri , la care vibrarea coardelor se realiza printr - o manivelă