Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂSCĂRI

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru MĂSCĂRI.

MĂSCĂRIE

MĂSCĂRÍE , măscării , s . f . Măscăriciune . - Măscări + suf . -

 

MĂSCĂREALĂ

MĂSCĂREÁLĂ , măscăreli , s . f . ( Reg . ) Batjocură , ocară . - Măscări + suf . -

 

MĂSCĂRICI

MĂSCĂRÍCI , măscărici , s . m . 1. Actor de comedie în teatrul popular ( de circ , de bâlci etc . ) care execută și numere de acrobație , muzicale , de dresură etc . ; saltimbanc , paiață , clovn . 2. ( În evul mediu ) Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența ; bufon . - Măscări + suf . -

 

MĂSCĂRICIUNE

MĂSCĂRICIÚNE , măscăriciuni , s . f . ( Înv . ) Vorbă , gest , purtare trivială ; măscărie . - Măscări + suf . -

 

MĂSCARĂ

MĂSCÁRĂ , măscări , s . f . ( Pop . ; mai ales la pl . ) Faptă sau vorbă necuviincioasă , nerușinată ; ocară , obscenitate ,