Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂNĂSTIRESC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru MĂNĂSTIRESC.

CĂLUGĂR

CĂLÚGĂR , călugări , s . m . I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viață religios - ascetică și care trăiește într - o comunitate mănăstirească ; monah . II. Instalație hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleșteie , lacuri sau bazine artificiale în vederea primenirii

 

CĂLUGĂRIȚĂ

CĂLÚGĂRIȚĂ , călugărițe , s . f . I. Femeie care a făcut legământ să ducă o viață religios - ascetică și care trăiește într - o comunitate mănăstirească ; monahie ^2 . II. Insectă carnivoră mare , de culoare verde - cafenie , cu picioarele din față în formă de cange , care - i servesc la prinderea prăzii ( Mantis religiosa ) . - Călugăr + suf . -

 

CLAUSTRAL

... CLAUSTRÁL , - Ă , claustrali , - e , adj . ( Livr ) Mănăstiresc

 

MÂNĂSTIRESC

... MÂNĂSTIRESC , - EÁSCĂ - EÁSCĂ adj . v . mănăstiresc

 

MONASTIC

... MONÁSTIC , - Ă , monastici , - ce , adj . Mănăstiresc

 

MONASTIRESC

... MONASTIRÉSC , - EÁSCĂ - EÁSCĂ adj . v . mănăstiresc

 

OHABĂ

OHÁBĂ , ohabe , s . f . ( Înv . ) 1. Moșie ( ereditară ) inalienabilă , scutită de impozite și de prestații . 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu , în Țara

 

PÂRCĂLAB

PÂRCĂLÁB , pârcălabi , s . m . 1. Titlu dat în evul mediu , în țările românești , persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ , a unui ținut , a unei cetăți , având atribuții militare , administrative și judecătorești ; persoană care purta acest titlu . 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești , în evul mediu ; ( mai târziu ) primar ( rural ) . 3. ( Reg . ) Comandant al unei închisori ;

 

POLUNOȘNIȚĂ

POLUNÓȘNIȚĂ , polunoșnițe , s . f . Slujbă religioasă mănăstirească care se face , după miezul nopții , înainte de

 

POSLUȘNIC

... POSLÚȘNIC , poslușnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Slujitor boieresc sau mănăstiresc

 

URIC

URÍC^2 , urice , s . n . 1. ( În evul mediu , în Moldova și în Maramureș ) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate . 2. Act de privilegiu acordat unui uric ^2 ( 1 ) ; act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut ; p . gener . document , act ; hrisov , zapis . [ Acc . și : úric ] ÚRIC^1 adj . Acid uric ( În sintagma ) = acid organic natural care se găsește în sânge și în urină , rezultat din arderea proteinelor în procesul