Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MĂGAR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru MĂGAR.

MĂGĂRESC

... MĂGĂRÉSC , - EÁSCĂ , măgărești , adj . 1. Care aparține măgarului , privitor la măgar , de măgar . 2. ( Pop . ; în sintagma ) Tuse măgărească = tuse convulsivă . - Măgar

 

MĂGĂREȘTE

... MĂGĂRÉȘTE adv . Ca măgarii ( 1 ) , în felul măgarilor ; fig . cu impertinență ; stupid . - Măgar

 

MĂGĂRIȚĂ

... MĂGĂRÍȚĂ , măgărițe , s . f . 1. Femela măgarului ( 1 ) ; măgăreață . 2. Calificativ dat unei femei proaste , încăpățânate sau obraznice . [ Acc . și m ? găriță ] - Măgar

 

MĂGĂRUȘ

... MĂGĂRÚȘ , măgăruși , s . m . Diminutiv al lui măgar . - Măgar

 

ÎNCĂLECA

... ÎNCĂLECÁ , încálec , vb . I . 1. Tranz . și intranz . A ( se ) sui pe cal , pe măgar etc . ; a pune sau a sta călare ; a călări , a încălăra . 2. Refl . A se ...

 

ÎNTĂRNIȚA

... ÎNTĂRNIȚÁ , întărnițez , vb . I . Tranz . A pune tarnița pe cal , pe măgar

 

ÎNTĂRNIȚAT

ÎNTĂRNIȚÁT , - Ă , întărnițați , - te , adj . ( Pop . ; despre cai , măgari și catâr ) Cu tarniță , înșeuat . - V.

 

ASIN

... ASÍN , asini , s . m . ( Rar ) Măgar

 

CIUȘ

CIUȘ interj . Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl oprește din mers . -

 

COLUN

... COLÚN , coluni , s . m . ( Înv . ) Măgar

 

EQUUS

EQUUS subst . Gen de mamifere imparicopitate , având ca reprezentanți actuali calul , măgarul , zebra etc . , caracterizate prin talie mare , dinți lungi , existența unui singur deget . [ Pr . : écvus ] - Cuv .

 

   Următoarele >>>