Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JURAȚI

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru JURAȚI.

JURAT

... JURÁT^2 , - Ă , jurați , - te , adj . ( Pop . ; adesea substantivat ) Blestemat , afurisit ; rău , hain . - V. jura . JURÁT^1 , jurați , s . m . ( În unele state ) Cetățean ales să ia parte la judecarea unor procese penale și uneori a unor procese ...

 

JURA

JURÁ , jur , vb . I . 1. Tranz . și refl . A afirma , a declara ceva sub jurământ , a depune un jurământ . 2. Refl . ( Pop . ) A se afurisi , a se blestema ( pentru a întări cele afirmate ) . 3. Tranz . ( Pop . ) A ruga pe cineva cu stăruință ; a implora , a

 

JURĂTOR

... JURĂTÓR , - OÁRE , jurători , - oare , s . m . și f . ( Înv și pop . ) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare . - Jura

 

JURARE

... JURÁRE , jurări , s . f . ( Înv . ) Acțiunea de a ( se ) jura și rezultatul ei ; jurământ . V. jura

 

VERDICT

VERDÍCT , verdicte , s . n . 1. ( În organizarea judecătorească a unor state ) Răspuns dat de jurați în legătură cu vinovăția sau nevinovăția unui acuzat și pe baza căruia se pronunță sentința ; p . ext . sentința unei curți cu jurați ; p . gener . sentință judecătorească . 2. Fig . Hotărâre , opinie definitivă , care nu admite

 

JUR

JUR ^3 , jururi , s . n . ( Pop . ) Jurământ . JUR ^2 , jururi , s . n . Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva ; împrejurime ; vecinătate . JUR ^1 , juri , s . m . ( Astăzi rar ) Jurat ^

 

SPERJUR

SPERJÚR , - Ă , sperjuri , - e , ( 1 ) s . m . și f . , ( 2 ) sperjururi , s . n . 1. S . m . și f . Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul . 2. S . n . ( Rar ) Faptul de a - și călca jurământul ; nesocotire a unui jurământ făcut ; jurământ fals făcut în fața justiției ( și pedepsit de