Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDEC
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 135 pentru JUDEC.
ÎNȚELEPȚÉȘTE adv . În mod înțelept ; cu judecată , cu chibzuială . - Înțelept + suf . -
... ȘUGUBINÁR , șugubinari , s . m . ( În vechea organizare administrativă a țărilor române ) Persoană care cerceta și judeca
ȚICNÍ , țicnesc , vb . IV . Refl . ( Fam . ) A - și pierde puterea de judecată ; a înnebuni , a se sminti . a se zăpăci , a se
... ABSTRÁGE , abstrág , vb . III . Tranz . ( Rar ) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține ; a judeca
ACHITÁ , achít , vb . I . 1. Tranz . A declara printr - o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) plăti , a ( - si ) îndeplini o obligație materială sau morală . 3. Tranz . ( Arg . ) A omorî , a
AFIRMATÍV , - Ă , afirmativi , - e , adj . ( Despre un enunț ) Care are un caracter de afirmare , un sens pozitiv ; ( despre o judecată ) care conține o
ALTERNATÍVĂ , alternative , s . f . 1. Posibilitate de a alege între două soluții , între două situații etc . care se exclud . 2. Relație între două judecăți în care , dacă o judecată e adevărată , cealaltă e neapărat
ASERTÓRIC , - Ă , asertorici , - ce , adj . ( Fil . ) Care are caracterul unei aserțiuni , care exprimă o situație de fapt . Judecată
ASESÓR , - OÁRE , asesori , - oare , s . m . și f . ( În trecut ) Reprezentat al poporului în unele complete de
BRUDÍU , - ÍE , brudii , adj . ( Reg . ) Tânăr , nevârstnic ; p . ext . fără judecată ; brudnic . - Et .
... Tranz . A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului , al balanței , al basculei . 2. Tranz . Fig . A aprecia , a judeca