Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IZBĂVIT

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru IZBĂVIT.

IZBĂVITOR

... IZBĂVITÓR , - OÁRE , izbăvitori , - oare , s . m . și f . , adj . ( Pop . ) 1. S . m . și f . Persoană care izbăvește ; salvator , mântuitor . 2. Adj . Care izbăvește , vindecă . - Izbăvi

 

IZBĂVIRE

... IZBĂVÍRE , izbăviri , s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a ( se ) izbăvi și rezultatul ei ; scăpare , salvare , mântuire . - V. izbăvi

 

IZBĂVI

IZBĂVÍ , izbăvesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Pop . ) A scăpa ( dintr - o primejdie , boală etc . ) ; a ( se ) salva , a ( se )

 

MÂNTUI

... bisericesc ) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite , a scăpa de pedeapsa divină ; a ( se ) izbăvi

 

MÂNTUIT

MÂNTUÍT , - Ă , mântuiți , - te , adj . 1. ( Pop . ) Scăpat , salvat ; dezrobit . 2. ( În limbaj bisericesc ) Izbăvit de

 

MÂNTUITOR

MÂNTUITÓR , - OÁRE , mântuitori , - oare , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care mântuie ( 1 ) , salvează . 2. ( Rar ) Care mântuie ( 2 ) , care vindecă ; tămăduitor . 3. ( În limbaj bisericesc ) Care mântuie ( 3 ) , izbăvește ( de păcate ) ;