Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INDULGENȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru INDULGENȚĂ.

ÎNGĂDUINȚĂ

... ÎNGĂDUÍNȚĂ s . f . 1. Încuviințare , permisiune , voie ; indulgență

 

ASPRU

... înțepător ; acru . II. Fig . 1. ( Adesea adverbial ) Mare , intens , puternic , înverșunat . Vânt aspru . 2. Care provoacă suferințe , greu de îndurat . Aspră robie . 3. Lipsit de indulgență

 

CLEMENȚĂ

... CLEMÉNȚĂ , clemențe , s . f . ( Livr . ) Indulgență

 

HAIDE

... Haida - de ! , exclamație prin care se respinge o părere sau se dezaprobă o comportare ; aș ! Haide - haide sau haide - hai , se spune când mustrăm cu indulgență

 

INDULGENT

... INDULGÉNT , - Ă , indulgenți , - te , adj . Care manifestă indulgență

 

MILĂ

... nenorocirea cuiva ; compătimire ; îndurare ; milostenie . 2. Ajutor , binefacere ; ( concr . ) pomană , milostenie . 3. Stare jalnică , de compătimit în care se află cineva ; mizerie . 4. Bunăvoință , bunătate , indulgență

 

SEVER

... SEVÉR , - Ă , severi , - e , adj . 1. ( Despre oameni ; adesea adverbial ) Care judecă și pedepsește fară indulgență

 

TOLERANȚĂ

... TOLERÁNȚĂ , toleranțe , s . f . 1. Faptul de a tolera ; îngăduință , indulgență . 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente , substanțe , condiții de mediu etc . 3. Abatere admisă de ...

 

TOLERANTISM

... TOLERANTÍSM s . n . Atitudine de indulgență