Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INDICA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 285 pentru INDICA.

ORAR

ORÁR^1 , orare , s . n . Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână , de mătase sau de bumbac , purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase . ORÁR^2 , - Ă , orari , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care arată orele ; privitor la ore ; care se face sau se calculează pe timp de o oră . 2. S . n . Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic ; ( concr . ) tabel , grafic care indică programul în ore al unei activități ; orele de plecare și de sosire ale unui tren , vapor , autobuz . 3. S . n . ( Înv . ) Instrument care indică timpul ;

 

PAUZĂ

PÁUZĂ , pauze , s . f . 1. Suspendare , oprire temporară a unei acțiuni , a unei mișcări , a unei activități ; interval de timp cât durează această întrerupere ; repaus . 2. ( Concr . ) Semn muzical , corespunzător valorilor de fraze de note , care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi . 3. ( Concr . ) Linie orizontală , mai lungă decât cratima , folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text . [ Pr . : pa -

 

PERSOANĂ

PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai

 

PUNCT

PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...

 

REFRACTOMETRIE

REFRACTOMETRÍE s . f . Ansamblul procedeelor utilizate pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor și pentru studierea altor proprietăți legate de valorile acestor

 

SINGULAR

SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,

 

SUS

SUS adv . 1. Într - un loc mai ridicat sau mai înalt ( decât altul ) ; la înălțime ; deasupra . 2. Înspre un loc sau un punct mai ridicat ; în direcție verticală , în înălțime ; în aer , în spațiu , în văzduh . 3. ( La comparativ , urmat de prep . " de " , indică o limită în raport cu o vârstă , o greutate , o valoare ) Peste , mai mult de . . . 4. ( La comparativ , indică o pagină , un capitol , un alineat într - un text ) În cele precedente , în cele spuse sau arătate mai înainte , înapoi cu câteva pagini sau cu câteva rânduri . 5. În registrul acut , înalt , ridicat al vocii sau al unui instrument . 6. ( În mistica creștină ) În cer , în

 

VOSTRU

VÓSTRU , VOÁSTRĂ , voștri , voastre , pron . pos . , adj . pos . ( De obicei precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " ) . I. Pron . pos . 1. ( Înlocuiește numele obiectului posedat de persoana căreia i se adresează cineva și de un grup din care persoana respectivă face parte , precum și numele acestora ) Are o mașină ca a voastră . 2. ( Pop . : mai ales la m . pl . ; indică soțul , soția , familia , rudele persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea , înlocuind și numele acestora ) Când vin ai voștri acasă ? 3. ( Indică lucrurile personale , proprietatea , preocupările etc . persoanei căreia i se adresează cineva și ale persoanelor din același grup cu ea , înlocuind și numele acestora ) Mă întorc la ale voastre . II. Adj . pos . 1. Care se află în posesiunea persoanei căreia i se adresează cineva și a unui grup din care persoana respectivă face parte , care este legat printr - o relație de proprietate cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte . Casa voastră . 2. Care este legat printr - o relație cu persoana căreia i se adresează cineva și cu grupul din care aceasta face parte . Picioarele voastre . 3. Care ...

 

ZERO

ZÉRO , zeróuri , s . n . 1. Număr care , în numărătoare , reprezintă o cantitate vidă și care se indică prin cifra 0 ; nulă . 2. Epitet dat unui om de nimic ; nulitate . 3. ( Fiz . ) Punct care servește ca origine a unei scări cu ajutorul căreia se indică valorile unei mărimi . 4. ( Lingv . ) Desinență ( sau sufix ) zero = absența unui afix gramatical la o formă flexionară , care este marcată , față de alte forme cu afixe exprimate , prin lipsa unei mărci formale propriu -

 

ȘAISPREZECE

ȘÁISPREZECE num . card . Număr care , în numărătoare , are locul între cincisprezece și șaptesprezece și care se indică prin cifra 16 sau

 

ȘAIZECI

ȘAIZÉCI num . card . Număr având în numărătoare locul între cifra cincizeci și nouă și șaizeci și unu și care se indică prin cifra 60 sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>