Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HRĂNITOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru HRĂNITOR.

CACAO

CACÁO s . f . Sămânța arborelui de cacao , folosită ( sub formă de produs pulverulent ) în alimentație , mai ales la fabricarea ciocolatei și a unor băuturi

 

CONCENTRAT

CONCENTRÁT^2 , - Ă , concentrați , - te , adj . 1. Care are o concentrație mare . 2. ( Despre stil , limbaj ) Concis . - CONCENTRÁT^1 , concentrate , s . n . 1. Produs bogat în minerale utile , obținut prin concentrare ( 3 ) . 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr - un procent mare de substanțe hrănitoare , care poate fi consumat după ce , în prealabil , a fost încălzit , fiert în apă

 

FECULENT

... FECULÉNT , - Ă , feculenți , - te , adj . Care conține feculă ; p . ext . hrănitor

 

LAPTE

... LÁPTE , lăpturi , ( 2 ) s . n . 1. Lichid alb - gălbui cu gust dulceag , foarte hrănitor , secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor ( care constituie hrana exclusivă a sugarului și a puiului de animal ) . 2. ( Rar ; la ...

 

NUTRITIV

NUTRITÍV , - Ă , nutritivi , - e , adj . Care nutrește ; bogat în substanțe

 

OREZ

ORÉZ s . m . Plantă alimentară din familia gramineelor , cu tulpina dreaptă , cu frunze liniare alungite și cu spice mici , cultivată în terenuri umede pentru fructele ei cu semințe foarte hrănitoare , bogate în amidon ( Oryza

 

RĂDĂCINĂ

RĂDĂCÍNĂ , rădăcini , s . f . 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare ; ( pop . ) parte a plantei aflată în pământ , indiferent de structura și funcțiile pe care le are . 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într - un țesut . Rădăcina unui dinte . 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului ;

 

SĂȚIOS

... SĂȚIÓS , - OÁSĂ , sățioși , - oase , adj . ( Despre alimente ) Care satură ; care ține de foame ; hrănitor

 

SUBSTANȚIAL

SUBSTANȚIÁL , - Ă , substanțiali , - e , adj . 1. Care ține de substanța ( 4 ) unui lucru ; principal , esențial ; p . ext . important , însemnat , mare . 2. ( Despre alimente ; adesea adverbial ) Bogat în substanțe hrănitoare ; consistent . [ Pr . : - ți -

 

SUCULENT

... SUCULÉNT , - Ă , suculenți , - te , adj . Cu mult suc , zemos , hrănitor