Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru HOTĂRÂT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 81 pentru HOTĂRÂT.

DESTINA

... DESTINÁ , destinez , vb . I . Tranz . 1. A stabili , a hotărî ( ceva ) dinainte , în vederea unui scop ; a hărăzi . 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru ; a ursi , a meni , a sorti , a predestina ...

 

FERM

FERM , - Ă , fermi , - e , adj . 1. Plin de siguranță și de hotărâre ; hotărât , neșovăitor , neclintit . 2. ( Despre tranzacții comerciale , comenzi etc . ) Stabilit în mod hotărât , la un preț determinat și la un anume termen , asupra cărora nu se mai poate

 

NEARTICULAT

NEARTICULÁT , - Ă , nearticulați , - te , adj . 1. ( Fon . ; despre sunete ) Care nu este articulat ; ( despre cuvinte ) pronunțat neclar , îngăimat . 2. ( Gram . ) Care nu este însoțit de articol ( hotărât ) ; în care cuvintele nu sunt însoțite de articol ( hotărât ) . 3. ( Fiziol . ) Care nu este format din articulații , care nu are articulații . [ Pr . : ne - ar - ] - Ne - +

 

ÎNDUPLECA

... vb . I . Tranz . A face pe cineva să se supună , să cedeze , să consimtă la ceva ; a determina , a hotărî

 

ÎNDURA

... bun ; a se îndupleca . 3. Refl . A consimți , a - l lăsa pe cineva inima să . . . , a se hotărî

 

ÎNFRUNTARE

ÎNFRUNTÁRE , înfruntări , s . f . Acțiunea de a înfrunta și rezultatul ei . 1. Mustrare , dojană aspră ; p . ext . jignire , insultă . 2. Rezistență hotărâtă ; opunere îndrăzneață . V.

 

ȘEDINȚĂ

... unui colectiv , a personalului unei întreprinderi , al unei instituții , pentru a discuta , pentru a dezbate și a hotărî ceva . 2. Interval de timp în care se face o expunere , se execută o acțiune , se aplică un tratament medical etc . - Ședea + suf . - ință ( după ...

 

AȘEZA

... Tranz . ( Rar ) A înfățișa un fapt într - o anumită lumină . 2. ( Înv . ) A dispune , a decreta , a hotărî ; a institui , a statornici , a fixa . IV. Tranz . A procura cuiva o situație mai bună ; a ...

 

ANUMIT

ANUMÍT , - Ă , anumiți , - te , adj . 1. Care a fost hotărât , precizat . O anumită zi . O anumită casă . 2. Unul , oarecare . Anumiți oameni . - Anume + suf . - it ( după germ .

 

ARBITRAL

ARBITRÁL , - Ă , arbitrali , - e , adj . ( Jur . ) Hotărât de arbitru . Sentință

 

   Următoarele >>>