Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂDILI

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru GÂDILI.

GÂDILARE

... GÂDILÁRE , gâdilări , s . f . Acțiunea de a ( se ) gâdila și rezultatul ei ; gâdilat . - V. gâdila

 

GÂDILĂTOR

... GÂDILĂTÓR , - OÁRE , gâdilători , - oare , adj . ( Rar ) Care gâdilă ; care produce a senzație plăcută . [ Var . : gâdilitór , - oáre adj . ] - Gâdila

 

GÂDILĂTURĂ

... GÂDILĂTÚRĂ , gâdilături , s . f . Faptul de a gâdila ; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare . [ Var . : gâdilitúră s . f . ] - Gâdila

 

GÂDILICIOS

GÂDILICIÓS , - OÁSĂ , gâdilicioși , - oase , adj . ( Pop . și fam . ; despre oameni ) Care se gâdilă ușor . - Gâdili + suf . -

 

GÂDILA

GÂDILÁ , gâdil , vb . I . Tranz . 1. A produce , prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului , o senzație particulară , care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit . 2. Fig . A produce cuiva o senzație plăcută , o plăcere ; a flata ( în mod exagerat ) pe cineva . [ Var . : gâdilí vb .

 

GÂDILAT

... GÂDILÁT s . n . Gâdilare . - V. gâdila

 

GÂDILICI

... gâdilici la limbă , ( Pop . și fam . ; în expr . ) se spune despre un om care vorbește ( prea ) mult , care nu se poate abține să nu vorbească . - Gâdila