Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FURCĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru FURCĂ.
... FURCĂRÍE , furcării , s . f . ( Rar ) Șezătoare la care se toarce cu furca ( 3 ) ; furcă ( 4 ) . - Furcă
... FURCÁR , furcari , s . m . Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă ( 1 ) . - Furcă
... FURCÓI , furcoaie , s . n . Furcă ( 1 ) mare ( cu doi dinți ) , întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor . - Furcă
... FURCÚȚĂ , furcuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui furcă ; furchiță . 2. ( Reg . ) Furculiță ( 1 ) . 3. Partea cornoasă a copitei la cal , de forma unei piramide culcate cu vârful înainte , care se află ... în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja țesuturile vii și de a amortiza șocurile . - Furcă
... 1. Refl . A se bifurca . 2. Refl . recipr . A se certa , a se încăiera . [ Var . : înfurcá vb . I ] - În + furcă
... ȚĂPÓI , țăpoaie , s . n . ( Reg . ) 1. Furcă ( mare ) cu coada lungă și cu dinți drepți de fier , cu care se ridică snopii de grâu , maldărele de fân sau de coceni etc . 2 ...
... CÁIER , caiere , s . n . Mănunchi de lână , de in , de cânepă sau de borangic , care se pune în furcă
CAUDÍNE adj . A trece pe sub furcile caudine ( În expr . ) = a impune învinsului condiții umilitoare ; fig . a supune unei critici severe . [ Pr . : ca - u - ] - După fr . [ fourches ] caudines , lat . [ fauce ]
COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe
... FURCHÉT , furcheți , s . m . Piesă de oțel în formă de furcă