Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUMĂTOR

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru FUMĂTOR.

FUM

FUM fumuri , s . n . I. 1. Suspensie de particule solide într - un mediu gazos , produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile ( sau , artificial și intenționat , cu ajutorul unor substanțe chimice ) . 2. Cantitate de fum ( I 1 ) pe care fumătorul o trage dintr - o dată din țigară sau din pipă . 3. ( Înv . ) Gospodărie , considerată ca o grupare în jurul vetrei ; familie , casă . 4. Fig . ( La pl . ) Îngâmfare ; pretenții nejustificate , gărgăuni . II. Canal cotit , în interiorul unei sobe , prin care circulă gazele calde înainte de a ieși pe

 

PÂC

PÂC interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care redă : a ) sunetul exploziv surd produs de fumători când trag fumul din lulea sau din țigară ; b ) sunetul produs de o lovitură dată cu un corp tare ; pac , poc ; c ) sunetul produs de un fir de ață , de o sfoară , de o coardă etc . când se rupe . -

 

PUFĂIALĂ

... PUFĂIÁLĂ , pufăieli , s . f . Pufăit ; ( concr . ) fumul scos pe gură de un fumător

 

TABAGIC

TABÁGIC , - Ă , tabagici , - ce , adj . Care aparține tabagismului , privitor la tabagism ; caracteristicile fumătorului

 

TABAGISM

TABAGÍSM s . n . Intoxicație cronică cu nicotina din tutun , specifică fumătorilor ;