Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FRECVENT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 42 pentru FRECVENT.

COMUN

... sau tuturor ; care privește sau interesează pe mai mulți sau pe toți ; de care se folosesc mai mulți sau toți ; obștesc . 2. Obișnuit , normal , firesc ; frecvent

 

COREE

CORÉE , s . f . Boală de nervi , frecventă mai ales la tineri , caracterizată prin mișcări musculare involuntare continue și dezordonate ale diverselor segmente

 

COVELINĂ

COVELÍNĂ s . f . Sulfura naturală de cupru , metalică , moale , de culoare albastră - violet , frecventă în zonele de alterare a zăcămintelor

 

DES

... Despre întâmplări , fenomene sau acțiuni : adesea adverbial ) Care se repetă de ( mai ) multe ori la intervale mici de timp , urmând mereu unul după altul : repetat , frecvent . DES ^1 - ( Înaintea vocalelor și consoanelor sonore , în forma dez - ) Element de compunere cu sens privativ , care servește la formarea unor substantive , a unor ...

 

DIAREE

DIARÉE s . f . Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide . [ Pr . : di -

 

ECHINOCOCOZĂ

ECHINOCOCÓZĂ , echinococoze s . f . Boală parazitară , frecventă la om și la animale , provocată de echinococ și manifestată prin apariția unor chisturi pline cu lichid transparent în plămâni , ficat etc . ; hidatioză . - din fr .

 

FRECVENTATOR

FRECVENTATÓR , - OÁRE , frecventatori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care frecventează ceva sau pe cineva . - Frecventa + suf . -

 

HABITUAL

... HABITUÁL , - Ă , habituali , - e , adj . ( Rar ) Obișnuit , frecvent

 

HAIDUCIE

HAIDUCÍE , haiducii , s . f . 1. Luptă armată a unor cete de haiduci ( 1 ) împotriva asupritorilor , frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică . 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc ( 1 ) . 3. Purtare , deprindere de haiduc ( 1 ) . - Haiduc + suf . -

 

HEMATEMEZĂ

HEMATEMÉZĂ , hematemeze , s . f . Hemoragie pe traiectul tubului digestiv , eliminată pe gură , frecventă în ulcerul gastroduodenal și în cancerul

 

HEMOGENIE

HEMOGENÍE , hemogenii , s . f . Boală a sângelui , mai frecventă la femei , caracterizată prin scăderea numărului trombocitelor , purpură ^2 hemoragică , creșterea timpului de sângerare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>