Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAȚETA
Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru FAȚETA.
FAȚETÁT^1 s . n . Fațetare . - V. fațeta . FAȚETÁT^2 , - Ă , fațetați , - te , adj . Care a fost tăiat , șlefuit în fațete . - V.
... FAȚÉTĂ , fațete , s . f . 1. Fiecare dintre fețele ( șlefuite ale ) unei pietre prețioase , ale unei sticle , ale unui metal etc . 2. ( În sintagma ) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere . 3. ( Tipogr . ) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un ...
FAȚETÁRE , fațetări , s . f . Acțiunea de a fațeta ; fațetat . - V.
... ȘANFRENÁ , șanfrenez , vb . I. Tranz . A executa , manual sau cu ajutorul unei mașini , o fațetă
ȘLEFUÍ , șlefuiesc , vb . IV Tranz . 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare , pilire , tăiere sau rindeluire , pentru a o netezi sau pentru a - i da o anumită formă ; a lustrui . 2. A tăia suprafața unei pietre ( prețioase ) în fațete fine ( pentru a - i mări valoarea și
BRILIÁNT , briliante , s . n . 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii , folosit ca piatră prețioasă , montat în bijuterii . 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică . [ Pr . : - li -
CABOȘÓN , caboșoane , s . n . 1. Piatră prețioasă sau semiprețioasă fără fațete , fixată într - o montură de metal . 2. ( Arhit . ) Ornament mic de piatră încrustat într - o