Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXTERN��

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 102 pentru EXTERN��.

DELTOID

DELTOÍD , - Ă , deltoizi , - de , adj . , s . m . 1. Adj . În formă de triunghi . 2. S . m . Mușchi al articulației umărului , în forma literei delta , fixat pe omoplat , claviculă și capătul humerusului , care determină rotația internă și externă a

 

DENUDAȚIE

DENUDÁȚIE , denudații , s . f . 1. Proces complex de nivelare a scoarței terestre , sub acțiunea agenților geografici externi , prin dezagregarea , alterarea și erodarea rocilor , îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase ; denudare . 2. Stare a unui dinte sau a unui os dezvelit ,

 

DETRITUS

DETRÍTUS s . n . 1. Material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi . 2. Material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației . 3. ( Rar ) Tartru

 

DIPLOMAȚIE

DIPLOMAȚÍE , diplomații , s . f . 1. Activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi diplomatici , în scopul realizării politicii externe preconizate . 2. Carieră , profesiune de diplomat ^2 . 3. Totalitatea reprezentanților diplomatici constituiți în

 

DOP

... etc . , lăsând o gaură mică prin care se suflă . 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă . 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern

 

DURAMATER

DURAMÁTER subst . ( Anat . ) Membrana externă a

 

ECHINODERM

... ECHINODÉRM , echinoderme , s . n . ( La pl . ) Încrengătură de animale marine nevertebrate , cu schelet extern

 

ECTODERM

... ECTODÉRM , ectoderme , s . n . Învelișul extern

 

ECTOGENEZĂ

... ECTOGENÉZĂ s . f . Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie , absolutizând acțiunea mediului extern

 

EFECTOR

EFECTÓR , efectori , s . m . ( Biol ; adesea adjectival ) 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare . 2. Substanță care modifică activitatea unor

 

EFOR

ÉFOR , efori , s . m . 1. Membru în consiliul de conducere al unei eforii ; epitrop . 2. Nume dat în Sparta antică fiecăruia din cei cinci magistrați cu largi atribuții în politica internă și externă a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>