Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EV

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 208 pentru EV.

ÎNVESTI

ÎNVESTÍ , învestesc , vb . IV . Tranz . A acorda cuiva în mod oficial un drept , o autoritate , o demnitate , o atribuție : ( în evul mediu ) a da cuiva

 

ȘOLTUZ

ȘOLTÚZ , șoltuzi , s . m . Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș , care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6 - 12 pârgari ; persoană care avea acest

 

ȘUGUBINĂ

ȘUGUBÍNĂ , șugubine , s . f . 1. ( Înv . ) Păcat grav ; nelegiuire , crimă . 2. Amendă percepută în timpul evului mediu , în țările românești , pentru omucidere , tâlhărie sau adulter . 3. ( Reg . ) Necaz ,

 

ȚIMIR

ȚIMÍR , țimire , s . n . 1. ( Înv . și reg . ) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile , al unui oraș , al unei corporații sau membrilor ei , unei țări etc . 2. Denumire dată în evul mediu , în țările române , călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin , mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească . [ Var . : țimáră s .

 

ACHINGIU

ACHINGÍU , achingii , s . m . ( În evul mediu , în Imperiul Otoman ) Călăreț turc care trăia din prada de

 

ALBINĂRIT

ALBINĂRÍT s . n . 1. Apicultură . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse . - Albină + suf . -

 

ALCAZAR

ALCAZÁR , alcazare , s . n . Palat fortificat , foarte ornamentat , de origine maură , construit în evul mediu în principalele orașe

 

ALCHIMIE

ALCHIMÍE s . f . Chimia din evul mediu , în cadrul căreia se continuă și se amplifică practicile meșteșugărești ale antichității de obținere a unor produse , ca sticlă , coloranți , metale etc . , adesea cu presupuse puteri

 

ALODIU

ALÓDIU s . n . ( În evul mediu , în Apusul și Centrul Europei ) Proprietate funciară liberă , scutită de orice sarcini de

 

ANGARA

ANGARÁ , angarale , s . f . 1. ( În evul mediu , în Moldova și în Țara Românească ) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii . 2. ( Mai ales la pl . ) Sarcină , greutate materială , necaz , belea . [ Var . : angăríe s .

 

ARMAȘ

ARMÁȘ , armași , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și Moldova ) Dregător domnesc , însărcinat cu paza temnițelor , cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale . 2. ( În sintagma ) De - a armașul = numele unui joc de copii în care un participant aplică celorlalți lovituri la palmă cu o batistă înnodată . - Armă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>