Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ESTETICĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru ESTETICĂ.
ESTÉTIC , - Ă , estetici , - ce , subst . , adj . 1. S . f . Știință care studiază legile și categoriile artei , considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului ; ansamblu de probleme privitoare la esența artei , la raporturile ei cu realitatea , la metoda creației artistice , la criteriile și genurile artei . 2. S . n . art . Ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică ( 1 ) . 3. Adj . Care aparține esteticii ( 1 ) , privitor la estetică ( 1 ) ; care privește frumosul , care corespunde cerințelor esteticii ( 1 ) ;
... și părți ale lor , despre lucruri din natură , obiecte , opere de artă etc . ) Care place pentru armonia liniilor , mișcărilor , culorilor etc . ; care are valoare estetică ; estetic . 2. Care place , care trezește admirația din punct de vedere moral . 3. ( Despre timp ) Senin , calm ( din punctul de vedere al stării atmosferice ) . 4. ( Despre ...
ANTIROMÁN , antiromane , s . n . Roman care nu respectă estetica consacrată a romanului și care ilustrează o nouă
... CENÁCLU , cenacluri , s . n . Grup de literați , de artiști etc . legați prin afinități estetice , temperamentale , care au aspirații , program estetic
... etc . ) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie . 2. Aspect exterior , fel în care se prezintă un lucru ( din punct de vedere estetic
... EXTRAESTÉTIC , - Ă , extraestetici , - ce , adj . Aflat sau considerat în afara esteticului . [ Pr . : - tra - e - ] - Extra - + estetic
... NEESTÉTIC , - Ă , neestetici , - ce , adj . Care nu este estetic ; inestetic , urât . - Ne - + estetic
... ÓRDINE , ordini , s . f . 1. Dispoziție , succesiune regulată cu caracter spațial , temporal , logic , moral , estetic ; organizare , înșiruire , rând , rânduire , orânduială . 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic , rânduială ; p . ext . conformitate cu o cerință , cu o normă , cu o disciplină , cu o regulă . 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a ...
SUBLÍM , - Ă , sublimi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor ( morale , estetice , intelectuale ) , la cel mai înalt grad de desăvârșire , de frumusețe ; măreț , superb , înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai înaltă a perfecțiunii ( în estetică , artă ) ;
ACADEMÍSM s . n . 1. Atitudine estetică promovând imitația necondiționată a creațiilor artei antice și a Renașterii . 2. Fel de a se comporta academic ( 2 ) , rigid ,
ANTIESTÉTIC , - Ă , antiestetici , - ce , adj . Care este împotriva esteticii . [ Pr . : - ti -