Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ESENȚĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 51 pentru ESENȚĂ.

INTUI

INTUÍ , intuiesc , vb . IV . Tranz . A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție ; a pătrunde repede în esența problemelor , a fenomenelor etc . pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior

 

INTUIȚIE

INTUÍȚIE , intuiții , s . f . 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi , pe cale rațională ( în mod spontan ) , esența , sensul unei probleme , al unui obiect . 2. Descoperire bruscă , neașteptată , a unui adevăr , a unei soluții

 

INTUIȚIONISM

INTUIȚIONÍSM s . n . Curent filosofic care opune rațiunii intuiția , concepută ca o facultate analogă cu instinctul , cu simțul artistic sau cu revelația divină , considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor . [ Pr . : - tu - i - ți -

 

IPOTEZĂ

IPOTÉZĂ , ipoteze , s . f . Presupunere , enunțată pe baza unor fapte cunoscute , cu privire la anumite ( legături între ) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor , la cauza sau la mecanismul intern care le produce ; presupunere cu caracter provizoriu , formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției , impresiei

 

LETRISM

LETRÍSM s . n . Teorie literară și artistică formalistă , care consideră că esența poeziei constă în simpla sonoritate a sunetelor , dispuse mai mult sau mai puțin

 

LICHIOR

LICHIÓR , lichioruri , s . n . Băutură alcoolică preparată din spirt , sirop de zahăr și esențe

 

MARCHETĂRIE

MARCHETĂRÍE , marchetării , s . f . Procedeu de decorare a unui obiect ( de lemn ) , prin aplicarea pe suprafața lui a unor bucăți mici de lemn exotic de esențe și culori diferite , de fildeș , de metal etc . ; p . ext . obiect ( decorativ ) obținut prin acest

 

MASTICĂ

... MASTÍCĂ , mastici , s . f . Băutură alcoolică aromată cu ( esență

 

NARD

... regiunea munților Himalaia ( Nardostachys ) ; spec . plantă cu rădăcină scurtă și groasă , fibroasă și foarte aromată , cu frunze moi și flori roșii - purpurii ( Nardostachys iatamansi ) . 2. Esență

 

NATURĂ

NATÚRĂ , naturi , s . f . 1. Lumea materială ; univers , fire ; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers ; p . restr . lumea fizică înconjurătoare , cuprinzând vegetația , formele de relief , clima . 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al unui lucru , însușire caracteristică ;

 

NEANIMAT

NEANIMÁT , - Ă , neanimați , - te , adj . Care este fără viață prin structura sau esența lui ; neînsuflețit , inanimat . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>