Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ECUAȚIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru ECUAȚIE.
... Ă , integrali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Întreg , complet . 2. Adj . ( În sintagmele ) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele . Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute . 3. S . f . ( Mat . ) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date , a unei ...
... REZOLVÁNTĂ , rezolvante , adj . Ecuație rezolvantă ( Mat . : în sintagma ) = ecuație
... fără judecată , nerațional ; contrar rațiunii . 2. ( Mat . ; în sintagmele ) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr - un raport între două numere întregi . Ecuație ( sau expresie etc . ) irațională = ecuație
ALGÉBRĂ s . f . 1. Teorie a operațiilor privind numerele reale ( pozitive ori negative ) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular . 2. ( În sintagma ) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor , claselor și
... CISOÍDĂ , cisoide , s . f . ( Geom . ) Curbă plană cu un punct de întoarcere , a cărei ecuație
DETERMINÁNT , - Ă , determinanți , - te , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care determină sau este de natură să determine ceva ; hotărâtor . 2. ( Despre cuvinte sau propoziții ; adesea substantivat ) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură , fiind subordonat acestora . II. S . m . Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de
DISCRIMINÁNT , - Ă , discriminanți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . ( Rar ) Discriminatoriu . 2. S . m . Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul
INCOMPATIBILITÁTE s . f . 1. Faptul de a fi incompatibil ; nepotrivire , necompatibilitate . 2. Interzicere ( prevăzută de lege ) de a cumula două funcții , două atribuții care , prin caracterul lor , sunt contradictorii . 3. ( Med . ) Termen folosit de obicei în legătură cu transfuziile de sânge pentru a arăta o nepotrivire de grup sangvin . 4. ( Mat . ) Caracteristică a unui sistem de ecuații sau inecuații de a fi
INTEGRÁRE , integrări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) integra și rezultatul ei ; integrație . 2. ( În sintagma ) Integrarea producției = reunirea în același loc , în cadrul uneia și aceleiași unități de producție , a activităților de producție succesive , începând cu obținerea materiei prime și până la fabricarea produsului finit . 3. ( Mat . ) Calculul unei integrale ; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate
INTEGRATÓR , - OÁRE , integratori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Aparat ) care efectuează calculul numeric al integralelor unei ecuații diferențiale . 2. S . n . Circuit electric caracterizat printr - o constantă de timp ce determină viteza cu care acest circuit răspunde la semnalele